Dadaisme ( Dada Mood)

Gănduri fără noimă ca biletele loto scoase dintr-o pălarie de un papagal colorat si trist

Decizii luate la intamplare fara a şti premizele 

Tabele legate greşit prin foreign keys

Condus spre casă prin alt capăt al orasului

Creier în ceaţă

Ceaţă în fum

Cuvinte ca pumnale

Febră

Deznădejde

Pierdut motivaţie

Găsit motiv de..

Desene pe ...

Zambete

Ciocolata Kinder

Running away.

ps: E doar o viroza mai ciudata:P

French Cafe

cu gramofon.

Fetiţa cu chibrituri ( varianta contemporana)

...sau moneda de 50 bani de la Kaufland. Lipsa ei.
(Hans Christian Andersen habar nu avea!)

E ianuarie. Ger.
S-au terminat mancarea si gelul de dus. Si banii mei.. dar sunt inca "eligibila" pentru ING, deci viitorul sună grozav. Ajung la Kaufland si ma scotocesc sistematic prin buzunarele hainelor, poseta. Stau minute in sir langa carucioarele pentru cumparaturi si realizez ca nu am absolut nici un bănuţ la mine , de nici un fel..nici monedă, nici bancnotă care poate fi convertită in monede.
Ma uit cu jind la oamenii care in timpul acesta se perindă pe langa mine, isi introduc monedele norocoase si ..."click"-sunetul lanţului care se deblochează.

Şovăi, mă deprim un pic, imi vine să renunţ. Evident că n-o fac.
Intru in magazin cu un nou plan. O sa le cumpăr in ordinea priorităţilor, renunt la restul şi o să fie bine. Incep sa le adun..si sa le pierd una cate una. Imi tot pică din brate la fiecare pas. Mă aplec dupa ceva si imi mai pică doua in timp ce ma ridic. Ok..sunt penibilă.
Oamenii se uită lung si inexpresiv. Nu ca mi-ar păsa. Ma enerveaza doar genuflexiunile inutile.
Dupa un adevarat antrenament, ajung aproape de casele de marcat, unde un nene mai extrovertit se exprima cu o mila incomensurabila si imi impărtaşeşte din propria lui experienţă de viaţă.
"E greu cu ele in brate, nu-i asa, domnisoara? Am incercat si eu o data si mi-am promis ca n-o mai fac a doua oara...Mai bine merg sa schimb banii.." bla bla
Il sagetez cu privirea si il asigur ca imi e bine, asa am vrut eu, totul decurge conform planului.

Nu pare foarte convins asa ca ma urmareste cu privirea pana platesc ( pfffffffu, bine ca le merge POS-ul) si ies din magazin.

Ma arunc in masina si invaluita de intuneric aprind un chibrit.

Si imi imaginez ca am Mitsubishi .

Mai aprind un chibrit si imi imaginez că am un loc al meu.

Mai aprind un chibrit si imi imaginez că sunt liberă.

Si...

Pornesc motorul si imi dau seama că nu am nimic.:)

Nimic din ceea ce am nu imi apartine. Nici macar eu nu imi mai apartin. Pentru ca apartin ING-ului.

Si mi se face frig. Si un pic solitudine.

Daca azi as fi avut o monedă de 50 bani....acum as aprinde un chibrit si mi-aş imagina că-s fericită.:)

In ceaţă.

Complet. Una densă, umedă, apăsătoare.
Care ţi se aşează ca un văl pe creier.
Confuză. Difuză. Ursuză.









Cindrel- 2 ianuarie 2009
Lomo Kodak.

Experimental.

Cursul foto de azi s-a incheiat cu un filmulet. Vasile Dorolti -Zidul.
M-a devastat. L-am urat pe om pentru ca gandeste "outside the box". De ce nu m-am gandit eu la chestia aia???! De ce nu vad eu altceva decat ceilalti?
Naucita, amortita, confuza, infometata si chinuita de o groaza de intrebari ajung acasa si..
Mananc. Procesez. Elaborez. Deviez de la subiect. Ma intreb cum ar fi oare..??? Experimentez.
Pulsul creste, inima o ia razna, sangele clocoteste, o caldura placuta imi invadeaza corpul, creierul se trezeste din amorteala, muschii se contracta... Ma simt libera, energica si atat de ..eu insami.
De parca tot ce am facut in ultimele zile, a fost sa ma mint si sa actionez impotriva firii.
Gust de hartie arsa. Oribil. Dar psihic..e atat de firesc gestul. Face parte din mine.
Am tras doua fumuri dintr-o tigara. Am detestat gustul, am inviat pentru 2 secunde, m-am endorfinizat la maxim. Apoi...am stins-o, aruncat-o si m-am urat.
Nu am nevoie de asta ca sa ma simt libera! Nu trebuie sa fumez ca sa fiu creativa! Nu face parte din mine! Dar e groaznic de greu sa amputezi "gestul".
Nicotine free, but still addicted.:(
The fight is on..stay tuned. Nu stiu voi, dar eu o urmaresc cu interes. Pentru ca ma surprinde. Ma suprasolicita. Ma distorsioneaza. Imi schimba perspectiva.
Si cred ca ma deformeaza ( daca continui sa mananc in ritmul asta, in curand n-o sa-mi mai incap in piele..sau pe usa!);))!

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher!
Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva).
Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!?
Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar.
De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva.
Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ...
Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!!
Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry..
Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp.
Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu!
Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no!
Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.