Despre criză

Începe să-mi placă criza asta financiară. Nu, n-am băut sirop de paranoia în dimineaţa asta, cum spune Crivăt. Aşa sunt eu.:)
Şi pot argumenta.
Am senzaţia că din momentul în care oamenii au realizat că au probleme financiare, au început să se gândească mai mult la "a fi" decât la "a avea". Când ceva merge prost, incepi să-ti pui întrebări. Unde ai greşit, ce ai putea schimba să fie bine? Te forţează uneori să re-evaluezi.
Şi e universal valabil faptul că situaţiile de criză unesc oamenii. Oh, da. Eu cred că ea, omenirea, avea nevoie disperată de criza asta. Prea se învârteau toate în jurul banilor. Si sunt sigură că la nivel înalt încă se mai învârt. Nu sunt atât de naivă, dar de la înălţimea nasului meu miros o schimbare. A mea, evident că nu pot să vă povestesc despre alta.
Ajunsesem să vorbim pe IM cu omul de lângă noi, să ne întâlnim la Mall, la shopping, să ne exprimăm afecţiunea doar prin cadouri, să ne simţim deprimaţi dacă nu ne facem concediul în strainătate, mă rog..totul era atât de mercantil. Şi sec.
Poate mi se întâmplă doar mie. Dar în ultimul timp am interactionat mai mult cu oamenii şi am cheltuit mai putini bani. Am început să citesc mai mult, să apreciez altfel toate lucrurile mărunte, să mă bucur mai mult, să am timp, să am încredere în oameni... Am descoperit o lume "altfel" dincolo de lumea consumerismului. Şi culmea, dar sunt mai relaxată şi parcă un pic mai fericită.
Poate şi pentru că îmi place să ajut oameni. Şi în momentul ăsta am o piaţă de desfacere imensă să-mi satisfac ego-ul. Poate pentru că am descoperit oameni care mă ajută pe mine, deşi au problemele lor. Poate toate lucrurile au alte valenţe acum.
Astăzi am venit acasă de la serviciu cu un surplus incredibil de energie.
Şi am avut chef să grădinăresc. Era pe listă de ceva timp, dar n-a fost niciodată o prioritate. Aşa că m-am afundat in buruienile mai mari decât mine, le-am smuls, am plantat floricele, m-a plouat, am mutat un cuib de albine de pe balcon in gradină.
Am respirat aburii de pământ ud cu miros de iarbă proaspăt smulsă şi de trandafiri...
M-am obosit, m-am murdărit din cap până în picioare, dar m-am simtit bine.
In plină criză. Şi a fost gratis!
Howgh!

Poveste de sâmbătă

Locaţia: Irish & Music Pub
Timp: Cândva după amiază...
Personaje: Andrei, Mile, Ramona, Adi, eu şi un nene al cărui nume nu l-am reţinut.
Bucuria reîntâlnirii cu Mile şi Ramona, cafea bună, pâine caldă cu cascaval şi suncă ( trademark Hadean), poveşti despre Muntenegru şi alte minunăţii, planuri de călătorie, un Crivăţ uşor "grumpy" dar la fel de simpatic, un Mile relaxat şi fericit, o Ileana Cosânzeana veselă(Ramona), joaca de-a pozele, SLR-uri, laptopuri, glume, relaxare.
Şi o tentativă timidă de a-i surprinde...

God has a funny sense of hummor!

Act 1
E axiomă deja faptul că atunci când încerci să scapi de ceva, Universul complotează şi îti trânteste în cale exact lucrurile de care încerci să scapi. Asta am păţit eu ieri de vreo 3 ori. La prima m-am enervat cumplit, la a doua am zâmbit iar la a treia am râs în hohote. Am priceput că e inutil să încerci să fugi. Are sens să mergi pe drumul tău şi să storci ce-i mai bun din fiecare moment.
Act 2
Merg la OMV să fac plinul. Au acum o ofertă- dacă alimentezi de cel putin 150 RON, primesti un CD audio. Poţi să alegi între muzica anilor '70, '80, '90 sau 2000.
Ajug la casă.
- Ce CD doriţi? mă întreabă o domnisoară amabilă
- Hmmm..anii '80, vă rog! decid eu cu greu ( oscilam între '70 si '80)
- Ok, atunci vi le dau pe toate! spune ea
Face o pauză, îmi zâmbeşte şi adaugă ca o notă explicativă la expresia mea mirată.
- Cadou!
N-am înţeles de ce, dar am mulţumit şi am ieşit întrebându-mă: "oare ar fi fost la fel dacă alegeam anii '70??"
Act 3
Plec sâmbătă dimineata la prietena mea să-mi beau cafeaua. Scot maşina din garaj, fac slalom printre gropi, excavatoare şi mormane de borduri care aşteaptă să fie montate. Nimic nou sub soare. Se lucrează la drum. ( Trebuie să mă gândesc serios să mă mut. Mă ajunge din urmă civilizaţia şi în plus, urăsc să fiu "uşor accesibilă").
Mă întorc acasă dupa câteva ore şi descopăr cu stupoare că ne-au blocat accesul la garaje, montând bordurile.
Era o denivelare de vreo jumătate de metru. Oricât de "monster truck" ar fi Mitsu, am estimat că nu are chiar 50 cm garda la sol şi m-am abţinut de la "escalade". L-am parcat în stradă şi m-am uitat cu o milă incomensurabilă la vecinii mei care erau blocaţi de "cealalta parte a baricadei". Pentru că nimeni nu s-a gândit să ne anunţe să scoatem maşinile. Şi uite aşa poţi avea maşină şi să circuli cu taxi sau pe jos câteva zile, până termină RADP-ul de asfaltat, sau fac ceva să niveleze tranşeele cu care ne-au înconjurat spatiul locativ.
Act 4
Merg la Expo Transilvania la expozitia de absolvire a studenţilor de la arte. Originale lucrările, dar foarte zbuciumată tânăra noastră generatie de artişti. Am iesit de acolo anxioasă şi uşor speriată de realitatea transpusă în arta contemporană. Cred că am văzut o singură lucrare optimistă la sectia "fotografie". Restul erau cu manelişti, fobii, porci disecaţi, mult sânge, suferinţă, mizerie, etc.
Oare ce s-a întâmplat cu noţiunea de frumos în artă? Ce s-a întâmplat cu menirea artistului de a te face să te simţi bine? Chiar se rezumă totul la "a şoca"?
Mă contrariază faptul că acum au libertate de exprimare şi toată creaţia se limitează la estetica urâtului. Nu se mai întâmplă nimic frumos în lumea asta?? Chiar nimic?
Lucrările expuse sunt interesante, dar îti lasă un gust incredibil de amar. Poate e doar percepţia mea.
Deci, da!
E o lume nebună, nebună, nebună!

Cum să..

..îţi alegi numele unui blog.
Gata cu haosul. Mă reorganizez! ( NOT!)
M-am plictisit de postat poze şi aberat texte în acelaşi blog. Pozele arată rău pe alb, textele se citesc greu pe negru, aşa că m-am gândit să le separ.
Şi m-am pus pe treabă.
1: Decid să las factorul întâmplare să aleagă pentru mine.
2: Scriu un script în MSSQL care să-mi anagrameze "tya photography" randomly.
DECLARE @RandomString varchar(32)
DECLARE @counter smallint
DECLARE @string nvarchar(50)
DECLARE @CurrentCharacter nvarchar(1)
DECLARE @RandomNumber float
DECLARE @left nvarchar(1000)
DECLARE @right nvarchar(1000)
declare @new_string nvarchar(1000)
DECLARE @debug bit
DECLARE @name_length tinyint
SET @string = 'tyaphotography'
SET @name_length =len(@string) print @name_length
SET @RandomString =''
SET @debug=1
SET NOCOUNT ON
SET @counter = 1
WHILE @counter <=@name_length
BEGIN
print len(@string)
SET @RandomNumber = Rand()
SET @RandomNumber = ceiling(@RandomNumber * 10)
print @RandomNumber

IF @RandomNumber < =@name_length
BEGIN

SELECT @CurrentCharacter = SUBSTRING(@string, convert(int,@RandomNumber), 1)

--remove used letter
SET @left = SUBSTRING(@string, 0, (convert(int,@RandomNumber)-1))
IF @debug=1 PRINT @left + ' left'
SET @right = SUBSTRING(@string, (convert(int,@RandomNumber)+1), len(@string))
IF @debug=1 PRINT @right + ' right'
SET @new_string = @left + @right

IF @debug=1 PRINT @string + ' string'
SET @string = @new_string
IF @debug=1 PRINT @new_string + ' new string'
SET @counter = @counter + 1
SET @RandomString = @RandomString + @CurrentCharacter
IF @debug=1 PRINT @RandomString + ' random string'
END
ELSE
SET @counter = @counter-1
END
SELECT @RandomString AS 'name'
GO
3.Îl rulez vreo 3 zile.
4.Îmi aleg o listă de nume.
5.Cer părerea colegilor.
6.O colegă se uită pe listă şi spune "Artyia".
- "Dar numele nu este pe listă!", am bâguit eu
Prea târziu. Era deja votat în unanimitate!
7. Şi ..dintr-o întâmplare aleatoare a "întâmplării" s-a născut:ARTYIA:)

Autoemoçion

Sunt o persoană fidelă. Adictivă şi obsesivă, uneori. Când iubesc ceva, iubesc şi gata.
Dar..mai este ceva. Rezist la orice, cu excepţia tentaţiei ( n.b. Oscar Wilde)
Ergo, când Groparu' a propus să împărtim un drive test de-o noapte si-o zi cu un Seat Exeo, am strigat, fără să stau prea mult pe gânduri: "Oh, da!"
Am o relaţie specială cu maşinile. Le simt, îmi plac..mă mulez după personalitatea lor.
Mi-am abandonat fosta, actuala şi viitoarea iubire (Mitsu) în parcare la firmă, am privit-o în timp ce mă îndepărtam, cu un sentiment teribil de "separation anxiety" care a durat cam 50m şi vreo 3 minute. Fix până m-am inserat în Exeo.
Aveam jucărie nouă!! yeeei!
Restul lumii a devenit "extinct".
Butoane, comenzi, beculeţe, dotări, sunetul unui motor Diesel de 2l/150CP...Autoemoçion curat! Jucăria era confortabilă, excitantă, incitantă şi, mai ales..nouă!
Ne-am găsit o mie de motive să ingerăm kilometri ca nebunii în toate direcţiile.
Am fost la Gilau să mâncăm, pe drumul spre Zalău să-i facem poze în câmp cu noi în portbagaj, în Music Pub la o întâlnire de blogeri..mă rog, motive am găsit noi că suntem inventivi.
Şi oricum, trebuia să-i dăm ocazia maşinii să ne convingă!
Ne-au plăcut:
- oglinzile antireflex, băţul telescopic de susţinere al capotei, sunetul motorului(grrrrrrr..), confortul interior, dimensiunile portbagajului, manevrabilitatea.
Ioana a fost absolut fascinată de oglinzile cu lumină de pe parasolar !
Nu ne-au plăcut:
- cotiera fixă ( trebuia să fie "slide")
- încălzirea în scaune - lipsa ei
- inchiderea centralizată nu închide geamurile
- ..şi poate faptul că nu era Mitsubishi????:D
In concluzie, garajul meu adăposteşte un Seat Exeo. Poate că e grozavă maşina. Latină, puternică dar sensibilă în acelaşi timp, docilă şi uneori nervoasă. Bună, dar aşa... de-o tură.
Pentru că n-aş renunţa nici în ruptul capului la Mitsu meu!

PS: Mulţumiri Groparului pentru "sharing"!
ERRATA:
1. Groparu' zice că se închid geamurile. Şi dacă el zice, eu îl cred...
2. Am uitat să va zic de portbagaj...Mai imens decât imensitatea însăşi.++

Sun dance

M-a "surprins"!

..la propriu şi la figurat.
Mulţumesc, Ralule!:-*
http://butterflyralu.blogspot.com/2009/06/id-love-to-change-world.html

Iureş

Sunt mai plină de cicatrici decât Rambo. De tot felul.
Ultima (latest, greatest version..) are vreo 4 cm lungime, 7 suturi şi se vindecă admirabil. Penultima, e cam cât pumnul mâinii mele stângi şi usor infectată.
Dacă ar ajuta betadina, ce bine ar fi!
Mă oboseşte teribil iureşul ăsta.
Am început imersiunea. Plătesc pentru tot ce-am ignorat în ultimul timp. Ştiam că o să mă ajungă din urmă, în final.
Îmi e greu şi mă bucur. Numai aşa ştiu eu evolua. Şi încă n-am atins limita inferioară. Mă las să alunec fără să mă zbat prea mult. Îmi păstrez energia pentru când voi urca. Pentru că, de obicei, urc mai mult decât cobor! Am eu gheizerul meu personal care se activează la un moment dat.
În aşteptarea unor creioane colorate cu care să-mi desenez viaţa de carton care mă strânge şi se tot strânge în jurul meu, imortalizez (foarte rar cu chef)... iubiri "la firul ierbii" şi castele răsturnate.:)

Alina Manole - Lună Pătrată

Am fost la concertul ei în Music Pub. A fost frumos. Mai ales că urma să mă operez şi aveam nevoie de ceva să mă relaxeze.
Muzica Alinei mi-a părut..prăfuită. Atâta sensibilitate în secolul ăsta?? Şi se vinde? Hmm, greu de crezut, dar uite că se poate.
Atmosferă caldă, oameni dragi şi veseli, Crivăt m-a "vitaminizat" cu suc de portocale roşii, Groparu' mi-a făcut cadou CD-ul Alinei Manole...
E productiv să fii trist.
Totul a fost atât de drăguţ încât începusem să am dubii serioase dacă nu urmează ceva teribil de rău, conform teoriei mamei mele, care sustine că lucrurile bune ţi se întamplă inainte de moarte...
Până la urmă, Groparu' a avut dreptate. Am supravieţuit operaţiei, iar noi doi vom trăi mult timp dacă teoria mamei e adevărată!;))

Alina Manole- Luna Patrata
Asculta mai multe audio Muzica »


Alina Manole - Cutia Pandorei
Asculta mai multe audio Muzica »

Dialog "nevăzut"- Ioana şi David

Reţetă TIFF

Se ia tot RĂUL din lume, cel mai abuziv şi şocant.
Se îmbracă într-o formă artistică şi se serveşte pe ecranele TIFF, clujenilor însetaţi de cultură şi adevăr, prea relaxaţi, crescuţi în puf şi absolut inconştienţi de ce se întâmplă în jurul lor.
Scopul??
Îi vărzălim puternic, îi facem să se simtă de parcă i-ar fi călcat un TAB şi..dacă şocăm suficient, poate luăm şi noi un premiu!
--------------------------------------------------
Deep shit, TIFF-ul de anul acesta. Really deep!
Încă un film din festival şi eu sun un psiholog, pentru că deja simt că am nevoie de terapie.
M-am săturat să ies din sala de cinema în pragul unui infarct, complet zguduită, cu o senzaţie de greaţă şi rău. Rău fizic, psihic...rău. Şi foarte conştientă de răul din Lume. Aşa ..şi?? Cu ce mă ajută să ştiu??
Vreau un film care să şocheze prin ceva pozitiv. Ah, am uitat. E overrated!
Binele nu se mai vinde. Doar sexul şi abuzurile..
"Frozen Land" e traducerea proastă pentru "Troubled Land", "Cumplit de fericit" e cumplit de trist and so on...Peste tot există probleme sociale. Serios?? Pfuaaaaaai, şi eu care credeam că lumea e un loc sigur şi teribil de comod.
Sunt şocată. Felicitări. Vot!
Stiţi ceva??
Culturalizare plăcută!
Dacă vă transformaţi în psihopaţi după vreo 3 proiecţii, sau în criminali, sau vă abuzaţi copiii, sau...daţi-mi un semn.
Ştiu un psiholog bun.
Howgh!

Viaţa are gust!

...de ciclohexidină. Mă trezesc dimineaţă cu un plan de TIFF şi un chef nebun de viaţă. Păsarile ciripeau, trandafirii de sub geam sunt înfloriţi. Viaţa e atât de incredibil de frumoasă! Şi cu un gust de parcă peste noapte cineva mi-a turnat 2 litri de Domestos în stomac. Îmi amintesc de gingiile inflamate, durerea de măsea şi mirifica apă de gură, cu ciclohexidină.
Cafeaua are gust de ciclohexidină, cerealele cu lapte au acelaşi gust de clor, aerul miroase a ciclohexidină.
Viaţa mea toată e impregnată cu ciclohexidină. Ca o budă puternic igenizată..mă gândesc eu, uşor amuzată de tragi-comicul situaţiei.
Merg la serviciu, dau vreo doi clici, mă pierd în evenimente generate de platformele telecom din care nu înţeleg nimic şi la 5.30 o tulesc spre Republica.
Filmul "Everyone else"...
Mă amuz copios, mă relaxez, savurez gustul de ciclohexidină. Hei, viaţa e scurtă, dar gustul...gustul durează!
Ies din sală fericită că s-a mai gândit cineva la toate chestiile la care mă gandesc eu în fiecare zi şi uşurată că nu-s aşa nebună cum mă credeam.
Mda...
Astăzi mi s-au confirmat două lucruri:
- Da, toate lucrurile se întâmplă cu un scop.
- Am o armată întreagă de îngeri păzitori care-şi fac treaba îngrozitor de bine.
Şi am descoperit că pot să urăsc. Poate nu-i ură, dar un dezgust atât de puternic încât îl pot confunda cu ura. Greaţă metafizică. Poate e doar ciclohexidina! Poate sunt eu! Şi până la urmă, de ce nu??
I'm only human! Şi sunt mândră de mine că pot!
Howgh!

Flirtul buburuzelor - 1 iunie

Singur...

Aşteptând...

Hey, stranger!:)

Comunică...

Vibrează...

Interacţionează...

Interacţionează mai mult.Uhh...( ideea lui Mishu, eu nu m-aş putea gândi la asta!;))

Doar o amintire...

Fin!


PS: La muuulţi ani, copii!!!!