Mad world

Alina

2012-01-08T00:25:00.002+02:00

si bunica, in asteptarea Corinei...

Human

2011-12-02T20:58:00.000+02:00

Amazing ad!!!!

Oraşul meu de suflet - temă de casă

2011-11-22T00:21:00.006+02:00

Pentru că urmează Crăciunul şi n-o pot dezamăgi pe Raluca în perioada asta a anului....
Pentru că sunt sigură că atunci când mi-a dat tema nu s-a gândit deloc la faptul că sunt ruginită şi nu mai ştiu să scriu cu diacritice şi de fapt..nu prea mai ştiu să scriu deloc, cu excepţia documentelor tehnice cu mii de reguli de technical writing...
Mi-am reinstalat tastatura "Română cu alt dreapta", am tras adânc aer în piept, i-am aruncat laptopului o privire plină de ură şiii...
********************
Oraşul meu de suflet - dubla I
Dacă sufletul meu ar avea un oraş, s-ar cuibări acolo si n-ar mai vrea să plece nicăieri, niciodată. Dar sufletul meu are toane. Multe, tone de toane, care îi obosesc trupul şi creierul. Şi un dor de ducă nestăvilit, pe care bietul purtător de suflet, om al muncii în corporaţie, cu responsabilităti mai mult sau mai puţin zdrobitoare, face faţă cu greu să-l sponsorizeze.
Clujul
Sărind peste perioada copilăriei, care a fost aşa..."comme il faut", într-un orăşel de provincie (Drobeta Turnu Severin), cu multe cărţi citite, puţine maşini, un fluviu capricios, un baraj care trona ca o ameninţare tacită peste oraş, parcuri sălbatice şi multe dileme filozofico-existenţiale, am cunoscut din întâmplare Clujul. Într-o delegaţie a mamei mele la fabrica de medicamente Terapia, de pe geamul unei Dacii "papuc", am scanat un oraş de care urma să mă îndragostesc în câteva ore. Pentru că era foarte diferit de ceea ce cunoşteam eu. Şi tot ce era "altfel", mă incita pe vremea aceea. Eram în clasa a 10-a. Atunci am luat decizia să merg la facultate în Cluj. Părinţii mei au suspectat că m-am îndrăgostit de cineva de aici, li s-a parut o alegere cel puţin bizară. Am negat, au refuzat, m-am revoltat, am câstigat. Adevarul era undeva la mijloc, ca de obicei. Eram îndrăgostită... de oraş, pur şi simplu. Pentru că avea străzi înguste, clădiri în oglindă, blazoane şi castele, pentru aerul sofisticat de oraş cultural, pentru ..habar n-am ce m-a atras la el. Era diferit.
Toscana, Italia
Prima criză existenţială majoră de "midlife", m-a aruncat tot printr-o întâmplare de câteva ore, în Italia. Toscana. Acolo am fugit eu prima dată în lume...cu un italian pe care abia îl cunoscusem, care era de fapt maghiar şi nu era unul, că erau mai multi, printre care şi fete. Mă rog, am aflat la întoarcere că am scandalizat lumea de moravuri "grele" şi bune intenţii din micul meu cerc social. Am plecat fără preaviz, fără consimtământul "mai marilor", fără binecuvântare...cu o invocare sabatică a unui concediu după care tânjea sufletul meu. Am plecat, pur şi simplu...cu maşina prin Europa.
A fost cel putin revelator. Am aflat multe lucruri despre mine, despre oameni, despre limite, despre cât de uşor te deschizi unui străin şi cât de speriaţi devin oamenii când renunţă la ziduri şi rămân în sufletul gol, despre cât de incomod este să fii "altfel" într-un grup. A fost frumos, intens, greu, ca orice drum care duce cu adevărat undeva.:)
M-am simţit un personaj de poveste în Hallstatt - Austria, am continuat povestea cu lacul din campingul deţinut de o doamnă pitică incredibil de simpatică şi ospitalieră, apoi oraşul lui Heidi, Maienfeld în Elveţia şi la capătul tunelului, Toscana.
În care m-am scăldat în lumina de la ora 18, în Marea Ligurică, în soarele arzător, m-am răsfăţat cu mâncare bună, cu bienala de arhitectură din Carrara, clădirile vechi din Lucca, am râs de turiştii din Pisa.
Toscana este senzuală. Toată zona zace înnecată într-o lumină portocalie, blândă şi un aer care miroase aşa, a loc bun de făcut copii.
Bandar Seri Begawan - Brunei, Asia
Acolo n-am vrut să plec. Am fost trimisă. Asia este... un alt continent. În Brunei, oamenii sunt zen şi maşinile atât de opulente, încât ai impresia că totul e o proiecţie. Prea multă linişte şi pace, prea puţină viaţă. Toată ţara aceea poate fi parcursă în 2 ore de la un capăt la celălalt, nu are homeless-i, mâncarea se împarte gratuit pe străzi cu diverse ocazii, totul e facil, oarecum. Mi-au plăcut plimbarea cu barca pe râu şi satele lacustre. Acolo cel puţin, erau "reali"oamenii, nu ca în oraş. Arşi de soare, plini de vicii, săraci, veseli, vorbăreţi...ceva mai aproape de ceea ce recunoşteam eu ca "om viu".
Sufletul meu nu vibrează cu Asia, clar. Prea mult zen. N-am primit niciodată cu atâta agresivitate si intoleranţă ceva nou. Şi totuşi este oraşul în care mi-am sărbătorit ziua de naştere, anul trecut. Merită menţionat.
Sarajevo, Bosnia
L-am descoperit tot întâmplător. Plecasem în Serbia cu atâta lipsă de entuziasm. N-am avut niciodată o curiozitate faţă de Serbia sau ţările din Balcani, pentru că am crescut cu sârbii lângă mine. Nu era nimic nou, dar aveam nevoie să mă îndepărtez puţin de Cluj. Îl iubesc, dar uneori mă strânge tare. Atunci plec, să mi se facă dor şi să-l pot iubi în continuare.
Un burete de spălat vase înfiorător de murdar şi un apartament plin de praf şi păr de animale din oraşul alb (Belgrad), ne-au dat ideea salvatoare şi ne-au aruncat la 12 noaptea pe drum spre Sarajevo să vedem/fotografiem clădirile "rănite". A fost surprinzător ce-am descoperit acolo. Un melanj de arhitectură creştină şi islamică, un oraş înfloritor, care arată incredibil de special şi e foarte puţin cunoscut. O surpriză plăcută, care mi-a picurat multă linişte în suflet. Aşa am învăţat eu să preţuiesc Balcanii.
Tunis, Tunisia
Acolo am plecat cu tolba plină de prejudecăţi. Pe care mi le-am demontat una câte una. Cu haine ca de călugăriţă care mă acopereau din cap până în picioare şi cu o teamă înfiorătoare de eşec în a controla o sală plină de bărbaţi musulmani care dispreţuiesc femeile. Până la urmă, ştiam puţine lucruri despre lumea musulmană şi ce ştiam aflasem de la televizor, la care nu mă prea uit. Eram complet ignorantă.
M-am trezit într-o lume care mirosea dulceag a iasomie, cu bărbaţi pentru care cavalerismul nu murise, cu valori sănatoase, care îsi preţuiau familia, îmi deschideau portiera la maşină şi îmi aduceau flori. Şoc cultural de-a dreptul. Am rămas de atunci cu o fascinaţie pentru lumea arabă. Şi m-am îndrăgostit de viaţa simplă din Africa.
Lagos, Nigeria
Africa "neagră". Cea "reală". Îmi doream să-mi bifez asta demult. Învăţasem deja să ignor ştirile de pe CNN. Am plecat cu o curiozitate bolnăvicioasă şi cu inima extrem de deschisă. Iubeam oamenii din Lagos înainte de a-i cunoaşte. Un oras cu aproape 22 milioane de locuitori..nu putea fi decât fenomenal.
M-au impresionat culorile, muzica, optimismul oamenilor, dinamismul, simplitatea modului de a privi viaţa.
Ajunsesem "acasă". Africa e un fel de capăt de linie (pentru mine cel puţin). E atât de reală şi aproape de mine încât recunosc până şi lucrurile pe care nu am cum să le cunosc. Ciudat sentimentul. Bun. Pentru că în Lagos, m-am regăsit un pic. Am recuperat bucăţile şi le-am lipit la loc. M-am reîntregit...să pot continua.
Următoarea staţie - PERU!
Va urma...

PS: Ar mai fi pe listă:
Sibiul -e un panaceu pe care mi-l administrez de câte ori e nevoie pentru că îmi este la îndemână.
Barcelona - pentru Gaudi
Iaşul - pentru Copou.

A perfect day in Sarajevo ( Balkan stories - 1)

2011-11-04T16:53:00.002+02:00

Lazy morning

Perfect Turkish coffee

Strolling through the city

Lunch - local chicken soup

After lunch walk

Wounded building

Amazing mixture of Christian and Muslim architecture

Mitsu's anniversary of 50000 km in Sarajevo

Leaving a beautiful and surprising city

Asking for directions and advice on local food

Food recommended by the local Police

Coming back to"Rumunija" :(

The Invitation by Oriah

2011-10-27T16:07:00.002+03:00

It doesn’t interest me
what you do for a living.
I want to know
what you ache for
and if you dare to dream
of meeting your heart’s longing.

It doesn’t interest me
how old you are.
I want to know
if you will risk
looking like a fool
for love
for your dream
for the adventure of being alive.
It doesn’t interest me
what planets are
squaring your moon...
I want to know
if you have touched
the centre of your own sorrow
if you have been opened
by life’s betrayals
or have become shrivelled and closed
from fear of further pain.
I want to know
if you can sit with pain
mine or your own
without moving to hide it
or fade it
or fix it.
I want to know
if you can be with joy
mine or your own
if you can dance with wildness
and let the ecstasy fill you
to the tips of your fingers and toes
without cautioning us
to be careful
to be realistic
to remember the limitations
of being human.
It doesn’t interest me
if the story you are telling me
is true.
I want to know if you can
disappoint another
to be true to yourself.
If you can bear
the accusation of betrayal
and not betray your own soul.
If you can be faithless
and therefore trustworthy.
I want to know if you can see Beauty
even when it is not pretty
every day.
And if you can source your own life
from its presence.
I want to know
if you can live with failure
yours and mine
and still stand at the edge of the lake
and shout to the silver of the full moon,
“Yes.”
It doesn’t interest me
to know where you live
or how much money you have.
I want to know if you can get up
after the night of grief and despair
weary and bruised to the bone
and do what needs to be done
to feed the children.
It doesn’t interest me
who you know
or how you came to be here.
I want to know if you will stand
in the centre of the fire
with me
and not shrink back.
It doesn’t interest me
where or what or with whom
you have studied.
I want to know
what sustains you
from the inside
when all else falls away.
I want to know
if you can be alone
with yourself
and if you truly like
the company you keep
in the empty moments.

By Oriah © Mountain Dreaming,
from the book The Invitation
published by HarperONE, San Francisco,
1999 All rights reserved

Nigeria Checklist

2011-10-27T11:00:00.001+03:00

1. make friends with a local girl on the beach
2. buy an African mask/statue
3. buy fridge magnets for the guys back home
4. collect local newspapers
5. drink local beer(STAR)
6. see a sunset on the Nigerian side of the Atlantic Ocean
7. put my feet into the ocean
8. take a sample of sand
9. eat some local food (Suya)
10. see them dance (man, they can dance!!)
11. remember the smell of the ocean

12. get to know better the people you work with...
....
Checked!

Bosfor

2011-09-23T12:36:00.001+03:00

Love bites

2011-08-25T15:56:00.001+03:00

Def Leppard - Love Bites

Asculta mai multe audio diverse

The hand that feeds

2011-08-23T11:16:00.000+03:00

SOTD

2011-06-07T11:02:00.000+03:00

La La Land

2011-06-06T17:23:00.001+03:00

Melci homeless cu pielea albastru metalizat, câmpii infinite de leurdă înflorită, roşii mutant mâncate pe ploaie, căscăduţe jucăuşe care ţi se infiltrau pe sub haine şi bonus, un masaj de 30 minute cu grindină .
Nu, n-am băut cafea cu LSD, nici nu am un "bad trip". Aşa a fost în weekend în Cetăţile Rădesei, pe circuitul Izvoarelor Someşului Cald. O răzbunare dulce a Padişului pe care îl credeam domol şi inofensiv, o dezlănţuire de forţe care ne-a luat prin surprindere, cel puţin pe mine şi pe Fla.
Deci, da. Padişul poate!

PS:
Fla (la intrare în traseu): - Relax, e lejer traseul..ca o plimbare prin parc.
Ovidiu (la întoarcere, bombănind): - Da, da..ca o plimbare prin parc...Care parc? Jurassic Park???

1 Iunie

2011-06-01T09:10:00.000+03:00

La mulţi ani, copii...şi mulţumesc pentru cadou:).

A fost odată ca niciodată...FAIL!

2011-05-30T21:51:00.001+03:00

Astăzi a fost o zi bună pentru ştiintă. Pentru că la interval de 10 minute am avut două revelaţii . Sărind peste cea cu "adevăratul caracter al oamenilor iese la iveală in situaţii de criză", pentru că mi-am reamintit-o doar, astăzi am realizat că:

1. parşivitatea şi urâtul vin ambalate în hârtie incredibil de frumos colorată şi bonus cu o fundă mare, roz

2. surprinzător, dar poţi găsi emoţii pozitive şi frumos în cele mai deviante, maladive şi groteşti situaţii sau locuri.

In concluzie, după ce mi-am petrecut o după amiază întreagă marcând împreună cu Astig filmele de la secţiunea "Umbre" din Aperitiff cu feţişoare oripilate, am decis să merg până şi la cel cu familia de canibali ( We are what we are). Cine ştie? Poate că e frumos.

Şi am mai decis să-mi ţin copiii departe de Disney şi poveştile lor. Distorsionează puternic percepţia despre realitate. Cred că "Two stupid dogs" şi "Dexter's Lab" sau "Pinky and the Brain" sunt muuuuult mai sănătoase pentru psihicul unui copil ( sau adult ) şi până la urmă, mai aproape de realitate, decât vânzătorii de iluzii de la Disney.

Noi, oamenii mari, suntem corupţi deja, dar există speranţă pentru cei dispuşi să înveţe. Sau cel puţin aşa îmi place mie să cred, că nu-i terminală boala. Sunt o optimistă incurabilă, ştiu.:)

Oh, da. Great day for science!

Howgh.

Only those who dare truly live.

2011-05-29T22:58:00.001+03:00

Anunt umanitar

2011-05-26T19:40:00.000+03:00

" O cheama Roua, ca un zambet al diminetilor de vara.
iar noi suntem colegii ei din clasa a IV-a.

Asa cum se intampla uneori in viata, primavara aceasta a sosit trista. De un timp, Roua a inceput sa lipseasca de la scoala. O durea umarul. Dureri de crestere – ne-am spus, asteptand cu nerabdare ca locul ei din banca sa nu mai fie gol. Intr-o dimineata insa, am aflat vestea cea rea. Atunci a fost prima oara cand am vazut-o pe doamna invatatoare plangand…si noi toti impreuna cu dansa.

Asa am inteles ca Roua este foarte bolnava.... " Cititi mai departe.

Este apelul disperat al unor copii care incearca sa-si sprijine prietena.

Daca doriti sa-o ajutati pe Roua, acesta este contul deschis la BANCA TRANSILVANIA, Cluj:

Titular : MURZAC CLAUDIA DANA (mama)
IBAN : RO 13 BTRL 0130 1201 215261XX in LEI

Expoziţie Adi Hădean

2011-05-20T15:42:00.004+03:00

Un strigăt "Tya păpădia!!!!" şi o fereastra de IM care mi-a sărit pe desktopul computerului portabil mult prea plin de lucruri serioase, mi-au întrerupt pentru o clipă "meditaţia" din sala de conferinţe.
Era dragul de Adi Hădean care se expune şi fotografic, printre multe alte "expuneri". Pentru că este un suflet bun şi fotografiile făcute cu suflet sunt frumoase, vă invit pe 6 iunie la Turnul Croitorilor să le vedeţi. Nu ştiu voi, dar eu voi fi cu siguranţă acolo.

SOTD

2011-05-10T22:20:00.003+03:00

PS:
Un coleg supărat că i-a stricat un alt coleg "jucăria", fără să aibă măcar decenţa să-l anunţe că a făcut modificarea, se plânge azi:
"ce autonom e omul ăsta, cred că mă enervez un pic", spune el pe cel mai calm şi blând ton din lume.
Era o dicrepanţă atât de mare între tragicul situaţiei şi tonul omului, incât te puteai cu greu abţine să nu râzi.

Portrait of a ballerina

2011-05-07T20:21:00.000+03:00

Fear of Uncertainty

2011-04-12T15:39:00.000+03:00

CERT 2011 -campania de Paşti

2011-04-12T11:35:00.002+03:00

  Comunicat de presa CERT Transilvania

" CERT Transilvania duce bucuria Invierii Domnului in casele sarmanilor din zone greu accesibile!

CERT Transilvania, detasamentul de interventie in caz de dezastre al Ardealului, intinde o mana de ajutor si in prag de Paste sarmanilor din zonele greu accesibile ale judetului.
Caravana off-road va porni, sambata, 16 aprilie, prin satele din zona de munte, pentru a darui cele necesare mesei de Paste unor familii nevoiase.
Cu ajutorul Bancii Comerciale Romane, al Crucii Rosii si al unor prieteni cu suflet mare din judetul Bistrita-Nasaud, voluntarii CERT Transilvania pregatesc pachete cu alimente pentru cei care au uitat ce inseamna o masa de sarbatoare. Iepurasul va ajunge, in acest an, si la micutii din satele de munte, dupa ce va fi adunat de prin oras jucarii si dulciuri, bune de pus in cos.
Tinta CERT Transilvania o reprezinta gospodarii din zonele Valea Ierii si Muntele Rece.
Orice sprijin, din partea oricui, e binevenit.
Donatiile vor merge la batranii si copii pe care nu ii viziteaza nimeni, niciodata, pentru ca … nu are cum sa ajunga la ei. La fel s-a intamplat si in pragul Craciunului 2010, cand mai mult de 100 de familii au primit ajutorul CERT Transilvania. Imagini suggestive din Campania "Craciunul CERT 2010", gasiti la http://www.youtube.com/watch?v=nJidMFJrBns.
Pentru CERT, fiecare drum inspre varful muntelui e o lupta.
Rasplata e insa de nepretuit!
Caravana de Paste CERT Transilvania are ca punct de plecare parcarea Polus Center. Startul Campaniei e programat sambata ( 16 aprilie ) la ora 9.  "
   **
Dacă doriţi să contribuiţi cu bani sau alimente vă rog să mă contactaţi  pana vineri , 15 aprilie, ora 12.
Multumesc.

Lâche moi!!!!!

2011-03-25T16:05:00.002+02:00

Dunlop Winter Rally, raliu pe zapada si gheata, Odorheiu Secuiesc - 27 februarie 2011

2011-03-21T12:40:00.002+02:00

Mai multe fotografii aici

Cum fu..ziua mea

2011-02-18T18:36:00.002+02:00

Păi, în Brunei cu o petrecere surpriză multi culturală şi multi religioasă împărţită cu Irene din Bandar Seri Begawan, într-o pauză de 5 minute intre nişte explicaţii fără noimă şi aparent fără rezultat, cu un tort bruneiez demential de bun, mâncat cu nişte rulouri de ..ceva mâncare de-a lor traditională în loc de linguriţe, cu agitaţia şi stresul aferent, cu orele lungi în faţa unui laptop fară cablu de alimentare, cu mesajele frumoase de acasă şi poezia gropărească care doar amplifică dorul, cu o pizza Cheese Lovers de la pizza Hut şi cam atât.
Cu cele mai inedite 2 cadouri... un cablu de alimentare pt laptop ilegal de scump şi un vopsit de maşină.
Fu..altfel.:) Frumoasă în felul ei ciudat şi întortocheat.
Tai.

Oficial, sunt artistă!

2011-02-09T21:43:00.000+02:00

http://cluj.time4news.ro/educatie-cultura/tya-afrim-sunt-un-melanj-ciudat-de-artist-si-inginer-realista-si-aiurita-rationala-si-lirica-in-acelasi-timp-logoreica-si-foarte-succinta/

Howgh!

Din ciclul "viaţa mea e o tornadă"

2011-01-31T11:45:00.001+02:00

"Trebuie doar să ieşi din casă şi ţi se întâmplă lucruri frumoase", spunea un prieten.
Cam aşa a fost şi cu expoziţia asta.
Mulţumesc Alex Dan şi Raluca Piteiu pentru afiş, Dan Ciulea şi Vlad Munteanu de la Stripes pentru oportunitate.
Vă aştept cu drag! :)

Toothpaste moment 2 - angelina jolie:))

2011-01-21T06:27:00.003+02:00

be your audience

“The general settings screen”… Believe it or not, this is how my colleague and I began our delivery for a simple solution presentation: starting with advanced technical talk (the settings of our solution) without even letting our audience to get comfortable. To make matter even worse, the audience was non-technical by any measure.

Now, what on Earth went wrong? Read on:

By: my boss

My toothpaste moment:))

2011-01-18T23:03:00.001+02:00

My toothpaste moment - by Groparu'

D'ale lui Luca

2011-01-15T20:12:00.001+02:00

Luca: Am venit din lumea mea cu o rachetă care a explodat în burta mamei.
Am venit în lumea voastră pentru că aşa a vrut Dumnezeu, ca să mă iubiţi, nu să mă certaţi.
Luca: Vrei să vii mami în lumea mea?
mama: Dar cum e Luca în lumea ta?
Luca: Totul e gratis.
:)

Curaţenia de Crăciun- final

2010-12-23T15:37:00.016+02:00

Introducere

Probabil că au trecut cele 3 zile din ciclul "mai m-am gândit" pentru că astăzi am fost tristă. Nici de cadourile frumoase primite de la BL-moş nu m-am putut bucura aşa cum numai eu o fac - cu gesturi de "drama queen", îmbrătişări ce-ţi taie respiraţia şi mult zgomot.

Weekendul trecut, pachetele donate de voi au întâlnit mai întâi echipa CERT( Community Emergency Response Team), prin intermediul lui Adi Hădean, căruia ii mulţumesc ...că există. Echipa CERT avea maşinile şi logistica, mergeau în aceeaşi direcţie ca noi, aşa că era firesc să ne unim forţele. Ziua de miercuri a fost pentru mine un cadou nesperat. După postarea lui Adi de marţi noaptea, a doua zi îmi zbârnâia telefonul ca la un call center. Oameni dornici să ajute, prieteni care aveau prieteni care cunoşteau oameni cu maşini de teren. Au fost incredibile reactiile tuturor. Miercuri noaptea, la hala din Vâlcele, hainele au fost triate, pachetele invelite în hârtie colorată, alimentele ambalate în cutii si totul a fost încărcat într-un camion .

Click pentru fotografii.

Am reuşit să strângem in jur de 1800 RON şi o sală de sport plină de saci cu haine, shoeboxuri cu dulciuri si jucarii, de la oamenii din BLS ( mulţumesc Astig, Mihaela, Ela, Bizoo, Mimi -pentru ajutorul cu logistica- şi celor multi şi anonimi care au lasat pachetele la subsol nevăzuţi de picior de pamântean, ca nişte adevăraţi Moş Crăciuni), Ionut Nechita şi a lui echipă UMT, Sharki de la Montran, Cri, Vasi şi gaşca de la Polus ( dacă am uitat pe cineva imi cer scuze). Oameni carora le multumesc pentru donatii şi sustinere.

II.

Acţiunea

Vineri dimineaţă la 7.30, în parcarea Polus cele aproximativ 20 de offroadere s-au aliniat în faţa camionului care ascundea pachetele, au fost încărcate şi au pornit spre Apuseni prin sate ca Frăsinet, Valea Ierii, Plopi, Cerc, Muntele Rece, Măguri Răcătău...nu făra peripeţii, însă.

Dacă ar fi să descriu cum m-am simtit vineri în 2 cuvinte, ele ar fi : bulversată şi împlinită. În sensul că am fost plină până la refuz de tot felul de trăiri, unele atât de noi încât nu le găseam un nume. Am pornit la drum cu teamă. Ieşeam din zona mea de confort şi nu ştiam dacă voi rezista fizic, psihic. Până la urmă era o teamă normală de necunoscut. Ştiam că sunt empatică şi habar nu aveam câtă suferinţă o să-mi provoace oamenii aceia şi problemele lor. Intram pe un teren minat. Siguranţa îmi era oferită doar de mediu (pentru că la munte mă simt acasă) şi de oamenii din jurul meu care aveau acelaşi scop şi erau un adevărat sprijin. Aveam încredere că atâta timp cât îi am pe ei lângă mine, nu pot ceda în nici un fel. E ciudat, dar când am alunecat în Frăsinet cu maşina în prăpastie, singurul gând a fost că n-o să ajung să cunosc familia de suflet a CERT-ului (familia Matei). Nici n-am remarcat că eram „pe marginea prăpastiei”. Aşa că am iesit din maşină ca şi cum nu s-ar fi intamplat nimic, l-am privit pe „colegul de suferinţă” - părea calm şi foarte ok - şi mi-am continuat drumul pe jos- la vremea aceea parea normal si firesc. Acum, dacă mă uit în urmă realizez că abordarea a fost cel puţin deplasată. Dar Radu părea foarte sigur pe el, oamenii s-au adunat şi s-au organizat rapid, cumva..eram în plus. Si eu aveam un scop foarte bine definit. Sa ajung sus, la copilaşi, să le fac poze si să-i cunosc. Dacă mă gândesc şi mai bine, nici nu stiam unde trebuie să ajung. Doar urcam. Eram setată pe o singură direcţie.

Când am ajuns sus ( după o oră de "pedalat" prin zăpadă), băieţii "torturau" maşinile încercând să ajungă la casa familiei Matei cu muntele de pachete cu lucruşoarele pe care cei 9 copii le-au cerut de la Moşul.

Au primit un mountain bike full suspension pentru drumul de o ora şi ceva pe care il parcurg în fiecare dimineata spre scoala, dulciuri, jucarii, carţi de povesti...cam tot ce şi-au dorit. Cei de la CERT au fost niste spiridusi simpatici care au facut tot posibilul sa-l induplece pe Moşul sa le satisfaca toate dorintele.

Ne-au colindat, s-au bucurat, ne-au facut poze. Ei noua. M-a impresionat Ana, una din mezinele familiei care si-a exprimat dorinta sa faca fotografii, s-a prins cum să foloseasca Nikonul meu din 3 mişcări şi a căutat tot felul de unghiuri inedite ( s-a căţărat pe o şură şi ne-a facut poze de sus). Cred ca data viitoare, Ana va primi un aparat foto. Nu cred, stiu asta.:) Pentru că îmi sunt foarte dragi pozele ei.

Din nou la drum...

Povestile oamenilor pe care i-am intalnit pe parcurs au fost triste dar in ochii lor se citea o licarire de speranţă. Umanitatea din oameni îi facea să nu se simtă singuri şi la marginea societăţii, chiar daca era doar pentru o fracţiune de secundă. Am colecţionat privirile copiilor bucuroşi de mânuşile şi căciuliţele lor de fleece sau de ursuleţii de pluş ( mulţumesc Djonexx şi cicsurilor tale de la UMT ), lumina din ochii bătrânului care nu se putea exprima altfel decât prin priviri, o mână caldă aşezată protector peste un suflet "pierdut". Mulţi dintre oamenii "fără speranţă" pe care i-am întâlnit, aveau mai multă încredere şi optimism decât oamenii integraţi pe care îi cunosc.

Vineri seara pe la ora 23 ne-am întors în Cluj şi ne-am savurat oboseala, efortul şi recompensele în jurul cănilor de vin fiert ( unul special) :).

Ziua de sâmbătă a fost mai "uşoară" pentru că ne-a nins frumos, ca într-o poveste.

Am intrat în casele lor, ne-am emoţionat, am ieşit cu un nod în gât şi lacrimi în ochi, ne-am sprijinit unii pe alţii, ne-am jucat, am făcut îngeraşi în zăpadă şi a fost bine.

Încheiere

Cadoul meu special de Crăciunul acesta a fost oportunitatea pe care mi-aţi oferit-o voi şi cei de la CERT să (mă) dăruiesc.

Mulţumesc tuturor pentru donaţii şi CERT-ului pentru că m-au "adoptat" - mă simt onorată să fac parte din grupul lor de Oameni.

Crăciun fericit şi un An Nou aşa cum vi-l doriţi!

Povestea în imagini

PS: Voi face o serie de povestioare CERT cu câteva cazuri pe care le-am/le-aţi "alinat" Crăciunul acesta, în funcţie de timp şi dispoziţie.

Să fiţi iubiţi şi liniştiţi!

Povestioare CERT ( serie)

2010-12-20T09:23:00.002+02:00

I. Ce mai faci, bunicule?

Ce mai faci, bunicule? întreb omul pe faţa căruia poti citi istoria Munţilor Apuseni.

Răspunde simplu şi scurt: “ia, bine”.

Câţi ani ai, bunicule? ”83”. Dar din ce trăieşti?

"Din ce muncesc” răspunde dârz bunicul.. Te-am văzut cu două vaci. Sunt ale tale?

Răspunde dând afirmativ din cap. Văd că ai pregătit fân pentru ele. Cine îl coseşte?

“Io, cin’ să îl coseasca? Ce aţi adus în pachetele alea?”

Câte ceva de mâncare, haine, fructe, cozonac. “No, bine. Puneţi-le acolo. ”

“No”, spune bunicul dând senzaţia că se grăbeşte. Dar te grăbeşti, bunicule…unde te grăbeşti?

“E…am de lucru şi vacile îmi tremură de frig”.

Bine, bunicule. Îţi dorim sărbători fericite, multă sănătate şi vom reveni cât de curând.

“Mulţămesc, drajilor!” şi a plecat grăbit

Text: Ţuky

Fotografii: Tya

Seria "Miracole de Crăciun" - dubla 2

2010-12-18T23:54:00.025+02:00

Dacă anul trecut au fost o carte şi un om drag, miracolul de anul acesta este o acţiune umanitară şi o duzină de oameni frumoşi. Oameni pe care i-am iubit din prima clipă, pe toţi şi pe fiecare..pe rând, pentru că am rezonat foarte tare cu ei. Oameni...şi atât.

Miracolele astea devin din ce în ce mai bune pe an ce trece.

V-aş povesti despre aventura cu CERT din weekendul ăsta, dar nu pot. Dacă aş putea, cu siguranţă aş face-o. Nu pot s-o cuprind. Simt de la tristeţe profundă până la exaltare. Toată gama. În acelaşi timp. Ah, da..şi oboseală. O oboseală plăcută. Promit că o să vă spun povestea mai târziu, când mă voi linişti şi voi putea fi coerentă.

Somn uşor.:)

Tai.

ps: Poate că fotografia din punct de vedere tehnic e praf, dar povestea ei e frumoasă şi sentimentul pe care l-am avut eu când am făcut-o nu se compară cu nimic.

Ghiciţi ce-am făcut azi noapte?

2010-12-16T11:57:00.001+02:00

Vă dau câteva indicii: a fost emoţionant, surprinzător, obositor, intens şi mi-a făcut o imensă plăcere.

Sneak peak!!!

A fost odată ca niciodată..

2010-12-15T00:02:00.002+02:00

Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.
Nu, n-o să vă plictisesc cu o poveste lungă. O să vă şoptesc doar, înainte de culcare, că acum 2 ore a trecut Moşul pe la mine. Via Adi si Starbucks printr-un barter super avantajos pentru mine.
Am primit la schimb, pentru o povestioară prăfuită, o tonă de cafea bună, o puzderie de poveşti despre boabele verzi ca un ciorchine de strugure care trăiesc în Africa şi Asia, se impregnează cu aromele pământului de acolo, povestesc cu vegetaţia autohtonă şi fură din aromele ei, stau cuminţi la prăjit, se ambalează deştept, aterizează într-o plasă eco la mine sub brad, apoi în french press-ul cu care m-a cadorisit Starbucks şi de acolo pe papilele mele extaziate de aromele exotice şi ahtiate după cafea şi prieteni buni, aşa ca Adi si Raluca.
Povestea va merge mai departe, dar nu acum, aici..Zilele următoare, la o cafea cu oamenii ăştia dragi.
Mulţumesc, Adi.:)

Teatru umanitar de Crăciun

2010-12-08T12:17:00.001+02:00

Pentru cei din satul Plopi. Ne-am gândit să-l jucăm la Christmas Party.
Vă ofer un preview din brainstormingul pentru scenariu:))
***

Astig: hai sa facem capra cu 3 iezi
Astig: si o bagam si pe scufita
Astig: si facem povestea sa il fufu pe lup
Astig: sa mind fuck him
Astig: trimite scufita unul dintre iezi la buna-sa
Astig: si putem face asa un mix de povesti cu lupi
...
mihai: sau sa o facem pe capra schizofrenica
mihai: si alter egoul ei sa fie scufita rosie
Astig: dar daca bagam schizofrenie
Astig: tre' sa o facem smart
Astig: ca sa isi dea lumea seama ca ii schizofrenica
Astig: si toata treaba care o face lupu sa fie numa terapie pentru capra
Astig: adica no, ca merge sa manance iezii numa ca sa o sperie pe capra si sa scape de scufita rosie
...
Astig: sau
Astig: putem sa incepem cu capra cu trei iezi
Astig: si cand merge lupu la usa la astia
Astig: sa apara mai multe personaje
Astig: sa ii faca lupului un intervention
Astig: sa ii explice ca trebuie sa se opreasca
...
Astig: ma gandeam
Astig: ca daca sunt asa mai multe
Astig: sa facem ceva de genu
Astig: lupul ii invita pe toti de prin povesti la el la castel or something
Astig: ca sa isi ceara scuze
Astig: si tot incep sa moara personaje pe acolo
Astig: si toata lumea o sa fie confuza
Astig: o sa creada ca lupu ii criminalul
Astig: si o sa vrea sa il omoare
Astig: dar intre timp tot mor dintre ei
Astig: si tot asa...
...

mihai: si de fapt cine ii criminalul ?

mihai: nu-mi zice ca-i capra

mihai: ca o uitat sa-si ia pastilele

Astig: exact

Astig: ii schizofrenica

mihai: si ce tratament sa faca?

mihai: numai pastile sau si sedinte?

Astig: I don’t know

mihai: mi-a venit alta idee

mihai: hai sa facem o sedinta de terapie in grup

mihai: cu toate personajele astea de poveste

mihai: cum ca is traumatizate pentru ca nici un copil din ziua de azi nu prea mai asculta povesti

mihai: stau si se prafuiesc cartile cu ei pe rafturi

mihai: si l-am putea pune pshiatru pe Ion Creanga

mihai: totusi mai bine sa fie lupul imbracat in hugh heffner

mihai: si cu 2 blonde langa

...

Me: frate, daca v-ar auzi un psihiatru
Me: v-ar inchide:))
***

Curăţenia de Crăciun-faza 1

2010-12-03T14:36:00.003+02:00

Aseară, pâna pe la 11 noaptea, în subsolul belese s-au asamblat, securizat şi label-uit primele pachete pentru cele 2 familii cu 5 copii din satele Lemniu şi Buzas, jud. Sălaj. În paralel Mimi cumpăra alimentele şi se pregatea pentru distribuirea lor.
Astăzi a fost zi de release. Pachetele au pornit spre destinatari. Pentru ei, astăzi va fi Crăciun.:)
Mulţumesc Bizoo, Miha, Astig, Bogdan, Mimi pentru ajutorul cu logistica şi celorlalţi (mulţi şi anonimi) pentru donaţii.
Urmează faza 2- Plopi. Sperăm să reuşim să strângem suma necesară pentru a le cumpăra alimente celor 10 familii izolate în sătucul acela uitat de lume.
"Vă ţin în buclă!"
Tai.

Curatenia de Craciun

2010-12-01T18:07:00.012+02:00

Motto:
"Dă ce ai. Pentru unii reprezintă mai mult decat crezi" - Henry Wadsworth Longfellow
Loc:

Satul Plopi din comuna Valea Ierii este un sat idilic pentru cei care se află în trecere. Rupt de lume, inundat de linişte... parcă intri într-un alt tărâm. Am aflat de la Crucea Roşie că, pentru oamenii care trăiesc acolo, realitatea este crudă.

Premisa:

Povesteam într-o zi pe balcon ce trist este că unii copii din satele de munte au renunţat la şcoală pentru că nu au haine groase şi încălţăminte adecvată ca să "pedaleze" atâţia km. Şi aşa s-a născut ideea să-i ajutăm cu ce avem.

Cuprins:

Ne-am deschis sufletul şi apoi dulapurile şi am căutat lucruri inutile pentru noi, dar care fac diferenţa pentru familiile nevoiaşe. Haine groase, rucsaci, rechizite, încălţăminte de iarnă, jucării.

După vreo câteva telefoane şi faxuri ne-am dat seama că nu doar copiii au nevoie de ajutor. Nici părinţii lor şi alţi câţiva bătrâni din sat nu au o situaţie prea roz. Aşa că am adăugat si nişte bănuţi pentru alimente şi dulciuri.

Acţiunea va avea loc pe 18 decembrie in satul Plopi din comuna Valea Ierii.

Cum puteţi ajuta:

- donând bănuţi sau alimente (ulei, zahar, orez, cartofi, dulciuri); dacă îmi scrieţi un e-mail vă dau mai multe detalii

- ajutând la distribuirea lor, dacă aveţi o maşină 4X4 şi puteţi veni cu noi în ziua de 18 Dec 2010

Încheiere

Dacă se strâng suficienţi bani, noi sperăm să fie un "happy end".

PS: Aveţi ataşat documentul primit de la Crucea Roşie.

Cum fu Ted?

2010-11-22T21:30:00.008+02:00

Mi-am pus rochia de training, alura de business bitch (sau fufă corporatistă - © Andrea MKT) şi
m-am dus acolo cu tone de entuziasm şi cu gândul că o să învăţ ceva despre skill-urile de prezentare. Mi-am propus să vânez reacţiile oratorilor şi să mai "fur " meserie. Evident că eram curioasă şi despre conţinutul discursurilor, dar încercam să nu-mi fac prea mari speranţe de teamă să nu fiu dezamăgită.
Am intrat în sală şi m-am agăţat de singurul om pe care-l cunoşteam, Adi Hădean, care a fost şi speaker la ediţia de anul acesta a TEDx.
Au început să apară rând pe rând feţe cunoscute sau nume din spatiul virtual la care le ataşez un chip. Forfotă teribilă, SLR-uri, flash-uri, presă, bloggeri, oameni tineri si plini de energie.
După primele discursuri mi-am dat seama că premisele mele erau greşite. Poveştile spuse acolo erau rostite mai mult cu suflet decât cu tehnică, aşa că am improvizat din mers şi m-am lăsat purtată de val.
M-am bucurat de fiecare secundă petrecută cu acei oameni, mi-am făcut exerciţiul dat de gazda evenimentului Cor Geerstma de a cunoaşte 2 oameni şi a pleca cu un sâmbure de idee.
Am ales aleator un vânzător în domeniul IT şi un mentalist - nici dacă îi selectam pe baza CV-urilor nu aveam parte de discuţii atât de interesante - şi am plecat de acolo cu ideea că oamenii rezonează când le vorbeşti cu sufletul. Toate cărtile de prezentation skills, toate cursurile şi workshopurile sunt inutile dacă oamenii nu simt că te "dai".
Mi-am primit explicaţiile de care nu ştiam că am nevoie, am interacţionat cu oameni faini, am ascultat poveşti de succes rostite cu mai mult sau mai puţin talent oratoric, dar cu pasiune şi mult suflet.
Şi până la urmă acţiunea principală a TEDx se petrecea în pauze. Discuţiile la cafea cu oameni spirituali, interesaţi de dezvoltare personală, tunaţi şi adunati în holurile City Plaza au fost cu adevarat "inspiring".
Multumesc Lorand Minyo pentru invitaţie, salutări Dan Ciulea şi Cristian Gog şi ne vedem anul viitor la TEDx!:)
Tai!

Tranquillity

2010-11-21T00:00:00.000+02:00

Christmas Mood

2010-11-20T22:51:00.002+02:00

Hayley Westerna - river

Everything flows your direction

2010-11-18T20:31:00.003+02:00

Thin Line

2010-11-18T13:02:00.001+02:00

Arieşeni, Groapa Ruginoasă

Small pleasures of life

2010-11-11T22:37:00.001+02:00

Să te plimbi până îţi îngheaţă picioarele
Să te urci în Mitsu şi să porneşti AC pe 30 de grade, orientat spre picioare
Să te plictiseşti la un semafor aşa de tare încât să te lovească o idee
Să îndepărtezi calm pantofii unul câte unul, să-i arunci în dreapta
Să simţi pedalele cu picioarele goale pe care îti suflă aer fierbinte
Să te bucuri de libertate si caldură vreo 5 km şi să-ti pară rău că n-ai chef să conduci până la Marişel.

Tear

2010-10-18T18:35:00.000+03:00

For Fla, with love...

Paris Journal

2010-10-09T23:11:00.002+03:00

Patience, hope, coffee and reading..that's all there is to it.

Tunis Checklist

2010-09-17T17:16:00.007+03:00

0. get to know better some local people
1. touch a camel/smoke a Camel:D
2. pick up cactus fruits with bare hands
3. get a traditional tunisian temporary tattoo for young brides
4. see the sea
5. eat leblepi
6. get to be called "habibi"
7. smell of jasmine-buy smth that remembers you of it
8. buy fridge magnets for guys back home
9. do one thing that will remind people of you
10. buy a traditional dress
.....
Checked!

Cum fu Africa?

2010-09-06T23:54:00.006+03:00

Altfel decât mă aşteptam.:) Un fel de agonie şi extaz.
Oameni faini, inocenţă caracteristică secolului 18, arhitectura odihnitoare, spaţii deschise, valori sănătoase. Păcat că se dezvoltă zona şi vor fi atinşi şi ei de molima "progresului". Eu i-as lăsa aşa cum sunt.

Kids playing in Tunis

A dog's life

2010-08-22T18:11:00.005+03:00

Part 1- afternoon nap

Biciclete pentru copii

2010-08-20T09:53:00.002+03:00

Vlad Sancraian
"Vreau sa fac rost de cateva biciclete mai vechi, care nu mai sunt folosite, pe care sa le reconditionez/ repar si sa la ofer copiilor de la Centrul de Plasament "Prichindelul" , din Grigorescu de vis-a-vis de strada Rosetti (daca vor fi mai multe biciclete, le voi oferi si altor centre). Am vorbit cu directoarea de acolo si a fost foarte incantata de idee. Mi-a spus ca ar prinde foarte bine avand in vedere ca acum copiii sunt in vacanta.... In plus, mi-a spus ca ar fi foarte bine si constructiv pentru copii daca ar fi si ei implicati in procesul de reconditionare si apoi de intretinere a bicicletelor. Ideea se poate materializa, insa am nevoie de ajutor."
Read more...

I'm running free, yeah!

2010-08-15T23:58:00.010+03:00

"Dacă vă place Iron Maiden Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar dacă nu, Dumnezeu să vă binecuvânteze" scria într-un ziar care mi s-a lipit de picioare undeva în parcarea Polus. Nu ştiu dacă a fost o binecuvântare, dar cu siguranţă a făcut cât multe sedinţe de terapie.
Clujul pe care îl iubesc atât, tocmai pentru că nu încetează să ma surprindă, s-a transformat într-un sătuc în care am întâlnit colegi de liceu, prieteni din toată ţara pe care nu-i mai văzusem de zeci de ani, în care lumea mergea pe jos şi bonduia aleator, în care toţi ne-am dat jos stratul superficial ( acela de oameni mari) şi am rămas aceleaşi suflete din liceu care vibrează pe ritmul "Fear of the dark" şi "666".
Oh, da! A fost mai bine ca sexul, fizica cuantică, SQL-ul, liniile de cod scrise ordonat, dimineţile liniştite de la Sic, spooningul, punctul şi cratima, senzaţia când eşti pe un vârf de munte, lumina de după ora 18 din Toscana, Nichita Stănescu, Mitsu, senzaţia de libertate, bancurile geek şi toate chestiile care mă excită pe mine.
Nu CHIAR aşa de bine, dar a fost EXACT lucrul de care aveam nevoie!
Up the Irons!

E un măgar!!!

2010-08-10T18:28:00.006+03:00

Dar măcar e simpatic, sociabil şi nu pare a fi altceva decât este!;))

*****
Şi realitatea crudă de la cabana Negoiu :(

Bonds

2010-08-03T01:08:00.003+03:00

Dancing cars

2010-08-01T12:23:00.007+03:00

Se întâmpla acum ceva vreme, pe când Crivăţ ne invita la el să ne încânte papilele gustative cu tot felul de bunătăţi.
I-am îmbarcat în Mitsu pe Groparu & Co şi am pornit spre Polus. Undeva în spatele Polus-ului stătea Andrei.
Veselie mare în maşina, basul şi cu toba mare îl faceau pe Mitsu să vibreze, involuntar piciorul meu drept apăsa din ce in ce mai tare acceleratia. Haos total.
La un moment dat, prind cu coada ochiului o maşina care merge în acelaşi ritm cu noi, în paralel. Mă uit la bord..70km/h şi 3500 turatii. Hmm...Banda noastră era liberă, pe banda lui era coloana de maşini. Distanta dintre maşina suspectă şi coloană se micşora văzând cu ochii. Aşteptam să frâneze, sperând ca are frâne extrem de bune. Speranţa moare ultima, dar nu puteam scăpa de un gând negru care îmi ridica adrenalina teribil.
Tot corpul îmi era încordat ca un arc. 100m, 30m...Omul era tot paralel cu mine.
N-am mai apucat să zic "ţineti-vă bine" dar ştiu ca am gândit-o. Chiar sub podul de la iesire din Manăştur sunt 2 benzi şi una de refugiu. Am tras brusc de volan dreapta, am accelerat de am crezut ca-mi explodează turometrul şi foarte elegant, în 30 de secunde, eram la o distanţă considerabilă de prăpad. Masina suspectă a intrat in ultima maşină din coloană, care încercând să evite impactul cu maşina din fata a tras de volan dreapta ( ar fi intrat direct in noi, dacă n-as fi anticipat), dar a fost lovit lateral si s-a rotit lovind, inevitabil masina din faţă care a lovit urmatoarea maşină si tot aşa. Ca-n faza aia "Après moi, le déluge!".
În oglinda mea retrovizoare rula un film apocaliptic. Mă uit la Groparu cu un zâmbet tâmp şi nefiresc de calm.
- Sunteţi ok?
Se uită la mine cu ochişorii cât farfurioarele:
"Bag p..., ce reflexe ai."
- Ah, nu. Am anticipat. Şi apropos, o să mă panichez după o zi două. Că aşa sunt eu. Reacţionez foarte calm într-o situaţie limită si ma panichez dupa ce "mai mă gândesc". După primul sărut m-a izbit o fericire teribilă la 3 zile după eveniment.
Am ajuns la Crivăţ întregi, gândindu-mă un pic la săracii oameni cu maşinile şifonate şi încercând să găsesc o scuză soferului care a provocat accidentul. Poate că suferise o traumă sau adormise la volan pt o secundă sau..cine ştie? Oricum, oamenii nu cred că au păţit nimic şi asta e important. Maşinile se rezolvă.
Apoi am mâncat şi am râs cu Crivăt preferând sa nu aflăm niciodată. Ciudată viaţă.
Deci, da.
Se pare că faptul că sunt empatică ne-a salvat în cazul ăsta, pentru că în rest mă enervează îngrozitor şi-mi face viaţa un calvar.
Howgh.

Famous Quotes

2010-07-22T11:42:00.002+03:00

"She needs to find her way on her own..otherwise other people won`t find the way to her."
Dana Lovasz

Recomandare

2010-07-08T23:14:00.004+03:00

Dan Puric - despre Omul Frumos
"... Era tare slabă băbuţa. Arăta ca o frescă din biserică, coborâtă puţin pe lumea aceasta să facă treabă. Pescuiam prin jurul casei ei, iar ea, dincolo de gard, ma iubea cu ochi blânzi şi mă chema din când în când sa-mi dea prune uscate. Mâinile ei, la fel de uscate ca şi prunele, mă avertizau că nu peşti am să prind, ci amintiri.
Râul îsi lua tributul la câte 5 ani printr-o mare inundaţie. Vedeam în valurile furtunoase coteţe cu câini cocoţaţi pe micul acoperiş, garduri duse de ape, ziduri şi case întregi. Oamenii se înfricoşau, dar după câteva saptamâni îşi puneau gardurile tot pe buza râului. Socoteala lor cu natura nu era negociabilă. Oamenii se speriau de furia naturii, dar nu rămâneau înfricoşaţi.
Aşa am cunoscut frumuseţea statorniciei."

Citiţi-o!
Pentru că Dan Puric a fost singurul om din viaţa mea care a trecut peste "Nu-mi spune tu mie ce să fac, da? Fac ce vreau!". M-a educat. Să nu mai fac fotografii într-un teatru niciodată. Fără să mă cunoască, m-a atins.
Pentru că e un om cald, inteligent şi bunul lui simţ excesiv se reflectă în carte. Pentru că...o să vă surprindă.

Making of.. Maya

2010-07-08T10:46:00.004+03:00

Şi fotografiile de pe site.

Random

2010-07-06T23:32:00.010+03:00

Astăzi m-am jucat. Şi cum terapia prin joacă funcţionează de minune(la mine, cel puţin), s-a întâmplat cam aşa happeningul.
Aveam aparatul la mine printr-o coincidenţă fericită, Mishu avea nevoie de poze pentru trupă aşa că am pus-o de o sedinţă foto ad-hoc.
Baieţii relaxaţi şi puşi pe şotii, locatia, necunoscută dar cu un potenţial imens de joacă, fotograf dus cu pluta, indicaţii regizorale cel puţin obscene sau deloc, echilibristică pe o scară, căţărat pe dărâmături, rău de înălţime..cam astea au fost premisele jocului. Rezultatul a fost fabulos. Nu stiu pozele, dar cel puţin noi ne-am distrat.
Ladies and gents, I give you ... trupa MAYA! ( la cald, fără alte adăugiri, aşa cum sunt ei).

PS: N-am simţit nevoia să schimb nimic la poze. Pentru că n-as schimba nimic la shooting, pentru că nu as mai putea recreea momentul niciodată, pentru că ..e târziu şi sunt obosită.:)
Howgh.

Plouă

2010-07-04T20:51:00.004+03:00

"Plouă cu sfărâmături.
Plouă, Doamne, peste întregul de mine." -NHS

Poza zilei

2010-07-01T23:56:00.015+03:00

Premiza:
Dacă o imagine valorează cât 1000 de cuvinte, oare 1000 de cuvinte pot desena o imagine?

Locaţia:
Era o zi de vară tropicală. Razele soarelui penetrau norii împraştiindu-i, păsărelele ciripeau, aerul adia a verde crud şi ud, eu mă ascundeam după monitorul de pe biroul albastru, din încăperea cu mochetă albastră, tremurând uşor de la aerul condiţionat. Nu mirosea a vacanţă aşa că degeţelele mele dansau pe tastatură, "avide" de muncă, dorindu-şi, desigur, să fie altundeva.

Acţiunea:
Mi-am pus căştile pe urechi, o eşarfă albă cu buline albastre, pe care tocmai o cumparasem, pe cap şi mi-am lăsat spiritul să se creadă o Marilyn Monroe brunetă, în anii 60, într-o decapotabilă de epocă, pe un drum de munte, fără gropi, în Irlanda, în timp ce trupu-mi zăcea în încăperea albastră, într-un contorsionism dureros, dar foarte eficient în menţinerea concentrării.
Muzica la maxim, senzaţia de libertate, briza în păr, ochelarii de soare..
"Ce faci?" mă întrerupe un coleg din reverie/muncă.
"Nu-i evident? Anii 60, decapotabilă, vântul în păr... "
Râde. Nu era evident.

Sentimentul
Deşi spiritul meu se distra de minune, pentru nimeni n-a fost evident.
Dar în ziua aceea m-a inundat aşa un "joie de vivre"!
.................................................................
..până la o mie.
Click!

Tema:
Daţi un titlu fotografiei!

Microsoft Gold Partner

2010-06-30T12:15:00.003+03:00

Despre dragoste fara demoni

2010-06-29T16:52:00.004+03:00

Despre dragoste fara demoni
Preluat de pe "Magda şi cuvintele"

Conjugarea verbului "a comunica"

2010-06-28T22:40:00.005+03:00

Eu mă comunic
Tu te comunici
El/Ea se comunică
Noi nu comunicăm
Voi nu comunicaţi
Ei/Ele nu comunică.

***

PS:
"Nu scot limba la tine
Ca să nu crezi că vreau să te gust.
Îţi vorbesc numai.
E un fel de a scoate limba pe jumătate."
N.H.S :)

Psycho Butterfly

2010-06-28T22:38:00.003+03:00

Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică

2010-06-23T20:19:00.007+03:00

... de David Greig în regia lui Radu Afrim
Premieră amânată din nu ştiu ce motive, o încurcătură teribilă cu biletele, dar se pare ca tot ce începe prost se termină bine.
Gestul lui Radu Afrim de a ţine o ultimă repetiţie cu public mi s-a părut curajos şi inedit. Mi-a dat sentimentul că "particip" la naşterea dureroasă a unui spectacol. Mi-a plăcut... el, sentimentul.:)
Şi spectacolul.
A fost delicios în pofida desincronizărilor şi indicaţiilor regizorale. Sau poate că şi astea au avut farmecul lor. Un show tonic, în care regizorul a îmbinat fericit, timp de 3 ore, video cu dans, muzică, poezie, fotografie. O abordare outside the box, presărată cu momente de profunzime maximă şi momente aberante, dinamic, actual, plin de poezie şi umor, costume spectaculoase, joc de lumini halucinant, ce mai...un show complet. Un adevărat tur de forţă din partea actorilor care, deşi extrem de solicitaţi, s-au descurcat admirabil.
Deliciul publicului l-a făcut scena în care apare personajul Irina Margareta Nistor şi dubleaza dialogul unui cuplu din română în română.
Se pare că geniul regizoral al lui Radu Afrim nu se dezminte nici de data asta.
Way to go, Radu!

Hour for magic

2010-06-21T15:14:00.001+03:00

Resident mockery
Give us an hour for magic
We of the purple glove
We of the starling flight
and velvet hour
We of arabic pleasure's breed
We of the sundome
and the night
Give us a creed
To believe
A night of lust
Give us trust in
The Night
Give of color
Hundred hues
A rich mandala
For me
and you
and for your silky
Pillowed house
A head, wisdom
and a bed
Troubled decree
Resilient mockery
Has claimed thee
We used to believe
in the good old days
We still receive
In little ways
The things of Kindness
and unsporting brow
Forget and allow
Did you know freedom exists in a school book
Did you know madmen are running our prison
Within a jail, within a gale
Within a white free protestant
Maelstrom
We're perched headlong
On the edge of boredom
We're reaching for death
On the end of a candle
We're trying for something
That's already found us

Jim Morrison

The Phantom of the Salina

2010-06-20T23:34:00.004+03:00

"Erik Destler: Only love and music are forever. "

Bedtime routine

2010-06-15T23:19:00.004+03:00

in 4 easy steps

Size can be daunting!

2010-06-14T16:27:00.001+03:00

"Hello. I know, size can be daunting, but don't be afraid. I love you. I LOVE YOU!!"
:)))))))))

SOTD

2010-06-11T11:13:00.002+03:00

Şi şoc. Nu mă mărit!

2010-06-09T15:14:00.007+03:00

Se întâmpla astăzi după pauza de masă. Îmbăiată bine în soarele de amiază, tormentată de probleme existenţiale, cum ar fi dacă
să-mi schimb perdelele şi draperiile din living şi bucătarie, sau doar draperia, sau doar perdeaua din living sau..., mă întorc la birou lingând îngândurată, dar şi un pic satisfăcută, o îngheţata de lămâie. Pe birou, lângă tastatură stătea el, inelul cu inimioară.
Îl încerc, îmi vine ca turnat. Mă întorc spre "colegul de bancă".
Eu: Cine?
EL:...clipeşte cu înţeles.
Eu: Tu??
EL:...ridică din umeri, cu o expresie melanj de inocenţă şi vinovăţie
Eu: De ce?
El: A costat doar 1 leu. Vrei să nu fii soţia mea?
Eu: Da!
Unul dintre cei mai hotărâţi Da pe care i-am articulat vreodată, urmat de pupăturile cu folclor pe obraz.
Prietenia lor era salvată de la dezastrul iminent. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe.
Happy end!

D'ale lui Luca

2010-06-08T23:24:00.005+03:00

Eu: Saluuuut!
Luca (din ascunzătoarea lui de sub masă): Salut!
Eu: Ce mai faci? Ce mai e nou?
Luca: Păi, ce să fie..două fluiere şi o lanternă.
Eu: De unde ai scos-o pe asta?
Luca: De la magazinul meu din piaţă.

Banc

2010-06-08T11:28:00.001+03:00

A SQL query walks into a bar. He approaches two tables and says: Mind if I join you?:))

TIFF - FIN

2010-06-07T15:15:00.011+03:00

Topul TIFF (non-tehnic, neavizat şi ultra subiectiv)

Premiul "8 grade pe scara Richter" -( adică,pe mine m-a zguduit bine)
Medalia de onoare

Premiul "Mimi Branescu rulează!" - şi Radu Muntean idem
Marţi, după Crăciun

Premiul pentru cea mai bună imagine - pentru pozele cu somonii şi time-lapsurile geniale
Cum mi-am petrecut sfârșitul verii

Premiul "Caricatură simpatică" - pentru personaje şi comicul grotesc de situaţie
Viaţa în timpul războiului

Premiul "Eco-documentar" - pentru imaginile spectaculoase şi mesaj
Tărâm de vis
*****

Premiul "Ce vrea să spună autorul?" - acordat pentru lipsa totală a mesajului şi a poveştii, adică pentru nimic
Ultima conversaţie

Premiul "Culmea absurdului"- pentru cele mai tâmpiţele personaje construite vreodată
Ultimele zile din viața Emmei Blank

Premiul "Cel mai sado-masochist scurt metraj cu pretenţii de explorare exegezică a vieţii dincolo de moarte and..shit"
Precut girl
****

Mi-au mai plăcut: Graşii, Mănuşile roşii, Vincere... outfitul lui Mihai Chirilov , atmosfera de la Republica, mimii de la Mastercard, episodul Banffy, alergatul de la o sală de cinema la alta, ţigările fumate în pauze, statul pe scări la Cinema City, faţa lui Adi după 30 de min de "Ultimele zile din viata Emmei Blank".

PS: Regretul major: N-am văzut "Felicia înainte de toate". Dar rezolv săptămâna viitoare.:)

TIFF- ep. Wenders

2010-06-03T15:01:00.007+03:00

Location: Muzeul de artă
Event: Vernisaj Donata Wenders - „Prezenţă Absentă“

Mental note

2010-06-02T14:41:00.002+03:00

Mitsu e ultra norocos şi waterproof!!!
Howgh!
PS: voi reveni cu detalii.

TIFF-episodul Banffy

2010-05-31T11:35:00.009+03:00

Dracula, în regia lui George Melford (1931) şi chitaristul Gary Lucas live...

Start la TIFF

2010-05-30T11:46:00.011+03:00

A început TIFF-ul. Clujul şi-a pus ţolul festiv şi a înviat nesperat de spectaculos. De la Teatrul National până in Piaţa Unirii evenimente la tot pasul, oameni interesanţi şi interesaţi de artă. Oraşul este efectiv transformat şi cosmopolit.
Şi pentru că urăsc sa fac aceeasi greşeală de două ori, anul ăsta mi-am luat ghid cinefil de TIFF. Sunt safe. Adio filme care-mi trezesc instinctele sinucigaşe!
Am început cu ...o pană de curent, cu Vincere, continuat cu Submarinul şi cu o lună plină incredibilă (vineri).
Sâmbătă a fost zi foto. Vernisajul Punctum cu toţi fotografii mei preferaţi autohtoni, expoziţia lui Pandele(care merită văzută) şi o regăsire plăcută "live" cu Radu Afrim.
O pauză scurtă de tărguţ vintage soldată cu faliment temporar şi am pornit spre Fabrica de pensule.
Imi doream demult să ajung acolo dar nu mi-am găsit niciodată timpul necesar sau motivaţia. Un spaţiu aparent in paragină care ascunde tot felul de ateliere şi expoziţii,cu coridoare colcăind de lume pestriţă şi... vernisajul lui Károly Feleki.
O reîntoarcere în timp intr-un Cluj vechi(Feleki) şi epoca comunistă(Pandele), multe fotografii cu poveste şi sentiment. Cum ar spune cei de pe BOG..."Vot cu drag"!!!
Va urma...
PS: O descriere în imagini a zilei pe blogul Ralucăi.

Lansare Maya

2010-05-25T15:35:00.009+03:00

Cine sunt ei?

De unde vin ei?

"Quo vadis " ei?

Şi pentru alte intrebări existenţiale pe care le puteţi avea, click aici.
Eu vă pot "ilustra" doar o bucăţică din filmul derulat pe scena din Music Pub.

Guess who is out of the meat market??

2010-05-19T22:39:00.013+03:00

A fost odată ca niciodată un blogger. Cam pe locul 33 în ZeList (dar a fost şi mai sus in zilele bune). Care inevitabil, într-o zi, s-a indrăgostit până peste urechi.
Şi s-a asumat.
În faţa prietenilor.

În faţa lui Dumnezeu ortodox.

Şi a Medeei cu pretioasa ei cutie.

Cu maşina şi motocicleta de rigoare.

Şi apoi..s-au veselit.
Cu o mini ţiganiadă

Cu naşii ...

Şi prietenii

Au dansat..

Si au cântat...

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa..cum m-am priceput.

Hai, paaaaaaaaaaaa!

România...

2010-05-13T14:10:00.005+03:00

M-au isterizat cei de la Electrica. Din nou.
În concluzie, fără cuprins şi încheiere(ca n-am), citiţi asta.
Howgh!

PS: Eventual ascultaţi şi acest zeitgeist propus de Mafia. Nu-i neapărat stilul meu preferat de muzici, dar se asortează cu vremurile.:)

Asculta mai multe audio Muzica

Bună dimineaţa, Cluj!

2010-05-12T11:54:00.004+03:00

(str. Eroilor)

Faza zilei

2010-05-11T17:04:00.004+03:00

EL: eu îl consider ca un fapt firesc, ca apusul, răsăritul, cafeaua de dimineaţă, erecţia de dimineaţă şi cartea care-ţi pică din mână seara înainte de culcare şi se boţeşte sub perna până dimineaţă...
EL: simplu
EA: PMS-ul???????
EL: e
EA:[speechless]

Paris Metropolitain

2010-05-05T22:55:00.010+03:00

Iubesc Metroul.
Pentru că poti citi o carte sau studia oameni cu coada ochiului, nu te blochezi în trafic, nu poluează, nu-ţi pune răbdarea la încercare...sau poate pentru că nu-l avem în Cluj?
Pâna la urma nici nu-mi trebuie motive să-l iubesc. Asa am eu chef. Axiomă.
În Paris nu prea mi-a dat ghes inima să fac fotografii după ce am vazut jurnalele lui Depardon şi expozitia lui Izis - "Paris des reves". M-am regăsit atât de mult în Parisul lor de acum un sfert de secol, încât am preferat să absorb, nu să redau.
Am nimerit oraşul, am greşit veacul.:)
Dar Metroul e special...Acolo m-am/ne-am jucat.
Totul era fascinant. Afişele, canapelele Ikea ce trândăveau prin unele staţii, furnicarul de oameni care mergeau la serviciu, turistii rătăcind debusolati, căutând ceva...
Noi, prostindu-ne în faţa afişelor cu reclame.
Eu, rămânând cu mâna întinsă ca regele Lear spre uşile care se închideau ale metroului unde erau prietenii mei, fără nici o idee despre planul iniţial sau destinaţia finală.
Fiorul.
Viteza.
Şi pozele.

Raţionament simplu

2010-05-04T20:48:00.004+03:00

Luca: Mama, ştii ce vrea să se facă o fetiţă de la grădi când va fi mare?
Mama: Ce?
Luca: Să se mărite. Dar ştii ce vreau eu să mă fac?
Mama: Nu, ce?
Luca: Doctor ca tine. Dar, mama, aşa-i că fetiţa aia n-o să se poată mărita niciodată cu un doctor?
...

Ne-coplanari

2010-05-02T23:08:00.004+03:00

Prietenul meu Bubu, cel de foc şi gheaţă

2010-04-27T15:26:00.011+03:00

Simpaticul meu prieten a avut nişte părinţi usor sadici care i-au dat un nume imposibil de pronunţat la scară universală. Şi mi-a încurcat mie zborul spre Bucureşti. Mie şi la 80% din populaţia zburătoare a planetei. Alte păcate nu are. În schimb a fost prezent în toate gândurile şi discuţiile mele (şi nu numai) din ultimele 2 săptămâni. Şi cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi devenea mai apropiat şi drag.
Ce să nu-ti placă la el?? Scuipă foc prin gheaţă, are un frate mai mare care abia aşteaptă să erupă şi el, e puternic, extrovertit, periculos, imprevizibil, incredibil de frumos şi fotogenic.
Ca-n reclama cu Măgura şi boyfriendul. E perfect, pur şi simplu.
Mă fascinează. El, Eyjafjallajokull, dintr-un no man's land din Islanda a ajuns o vedetă pentru că a făcut ce ştie orice vulcan să facă mai bine - a erupt.
Nu pare mai special decât un alt vulcan..dar este.
Pentru că eu îl iubesc, pentru că mi-aş dori să fiu acolo să-i fac poze, pentru că...de tornada devastatoare de ieri din Mississippi nu prea vorbeste lumea, dar despre el, Eyjafjallajokull curg râuri de cerneală si se fac parodii pe Acasă TV cu impotenţa vedetelor locale de a empatiza cu limba lui maternă.
Poate vi se pare aiurea să simpatizezi un vulcan ( prin definiţie e un dezastru natural), dar dacă ar fi să aleg dintre toate dezastrele naturale ale istoriei, pe Bubu l-aş iubi cel mai tare.
Pentru că m-a "afectat".
Howgh:D
ps: reclama Magura

SOTD

2010-04-26T10:29:00.003+03:00

Serendipity

2010-04-25T19:46:00.008+03:00

"Atunci când faci o descoperire norocoasă accidental, fiind antrenat într-o căutare total diferită."
Aşa scria pe meniul ceainăriei din Piaţa Lahovari.
N-a fost întâmplător faptul că am ajuns acolo. Era pe lista mea de ceva timp.
Dar căutând ceainăria, am descoperit un Bucureşti vechi, cu aer respirabil şi case care şuşoteau poveşti despre domniţele şi cavalerii care le-au locuit, un Bucureşti în care aş reveni oricând să mă liniştesc.
Da, întâmplător am găsit linistea în haosul ăla de oraş. O curte interioară ascunsă dupa tufe de liliac, de unde te îmbiau arome exotice de ceaiuri, cafea gano, sucuri de mere sau de aloe vera cu rodii.
Ceainăria Serendipity, Bucureşti, 2010.
Checked!:)

Hartă

Un înger

2010-04-20T12:48:00.004+03:00

Mile Cărpenişan
Am încercat o săptămână să scriu ceva despre Mile. Am tot sters, rescris iar şters.
N-am cuvinte care să-l cuprindă pe omul ăsta.
Sper că şi-a găsit liniştea.
...

Portret

2010-04-16T18:30:00.010+03:00

Mă tot chinuiam zilele trecute (că deh, eram în concediu) să-l "scanez " pe un prieten pe IM şi nu-mi ieşea pentru că mă tot loveam de BRB-uri, idle-uri şi alte minunăţii ale comunicării virtuale. Şi cum am un talent deosebit în a persevera mai ales când nu e cazul, am inventat un chestionar şi cu un strop de şantaj am reuşit să-l conving să-l şi completeze.
Cam asta a ieşit:)...
1. Domnule A.D.G cum v-aţi descrie copilăria?
R: mai veselă decât ar crede copiii de azi dacă le-aş povesti-o. Fara privatiuni importante, inconjurat de (prea) multă grijă, fiind singur la părinţi, singur la bunicii materni, deci un “ied cu două capre”. Copil râzgâiat după standardele vremii, excesiv de bine-crescut după cele de azi.
2. Care a fost prima rebeliune si din ce cauza?
R: Precizare: am fost/sunt un ginger kid: roşcat cu părul semi-creţ, pistrui etc. La grădiniţă, când era vremea de făcut tablouri cu uniforma de şoim al patriei, a venit un nene care ne-a făcut fiecăruia câte o poză. Cum nu avea film color, a făcut pozele a/n, urmând ca să le completeze cromatic cu pensula. Problema e că nu reţinuse că sunt roşcat, aşa că, în ziua când ne-a adus tablourile, al meu îl reprezenta pe un ADG şaten. Toţi copiii s-au recunoscut, în afară de mine. Prin eliminare, părea că tabloul rămas ar fi fost al meu, deşi susţineam în continuare, sus şi tare, că m-a pocit, că nu sunt eu etc. Cu greu am fost convins să-mi iau tabloul, după un circ monstru, pe care diletantul şi l-a meritat cu vârf şi-ndesat. Vârsta: 5 ani jumate, efectul: tabloul a zăcut în beci din primul moment după ce am ajuns acasă.
3. Cum v-ati ales cariera si de ce?
R: Am renunţat la visele de medic pentru că dura prea mult şcoala şi specializările necesare până la a ajunge un medic “plin” şi din cauza unei hiper-corectitudini naive conform căreia n-aş putea să iau şpagă unui bolnav, chiar dacă ştiam bine cât de rupt în cur aş fi fost, ca rezident sau medic debutant într-un spital din Cluj, de pildă. Carierea alternativă a devenit primordială, în ciuda istericalelor şi temerilor (justificate, parţial ale) familiei.
4. Lucrurile importante in viata?
R: Satisfacerea nevoilor care ţin de confortul minim acceptabil, aşa cum e perceput de fiecare într-un anumit moment al evoluţiei lui fizice, psihice şi biologice.
5. Ce va face sa zambiti?
R: Greşelile comise din iubire sau candoare.
6. Ce va scoate din sarite?
R: Un anumit tip de pisălogeală, cu caracter iterativ şi incoercibil, specific aşa-numitelor “caţe”. Cu siguranţă mai sunt şi alte lucruri care mă scot din sărite, dar prefer să nu mi le amintesc.
7. Modul preferat de relaxare?
R: Somn de frumuseţe.
8. Cartea preferata?
R: Ian McEwan – Durabila iubire. NOTĂ: nu exclud ca altă dată să dau alt răspuns. Momentan, asta mi-am adus-o aminte.
9. Filmul preferat de anul asta/din toate timpurile?
R: Anul ăsta, am văzut unul singur (Eu când vreau să fluier, fluier). Alea preferatele, într-o ordine care-i greu să fie a preferinţelor, ci mai mult a fluxului spontan al amintirilor: Godfather 1 şi 2, Dogville, Mulholland Drive, Full Metal Jacket, A Clockwork Orange, Taxi Driver, Raging Bull, El espíritu de la colmena, Ostře sledované vlaky, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Moartea D-lui Lăzărescu, Jules et Jim, Les 400 coups, Stalker, Nostalghia, Det sjunde inseglet, Smultronstället, Persona, Dead Man, Ladri di biciclete, Nóz w wodzie, Annie Hall, Match Point ainsi de suite...
10. Care este atitudinea vis a vis de paintball? Dar fotbal?
R: 1. ne ignorăm reciproc; 2. nu-l joc, mă uit la el temeinic, as a show.
11. Politica??
R: I know stuff
12. Actiunile umanitare?
R: Nu am nevoie de ele, din niciuna din cele două perspective principale. Prin urmare, momentan mi se rupe. Le las în seama celor interesaţi.
13. Tiganii-problema sau muzica faina??
R: Ambele. Mai mult prima decât a doua.
14. Diacriticele- necesitate sau futilitate?
R: Verifică răspunsurile mele şi o să ai răspunsul.
15. Consumerismul- o plagă sociala sau un mod placut de a-ti petrece timpul liber?
R: Ar trebui să reduc fenomenul la o dimensiune naiv-reducţionistă, dacă ar fi să răspund simplu, cu a sau b. Altfel, m-aş situa mai degrabă în zona de gândire inspirată de Şcoala de la Frankfurt şi de neo-/post-marxişti, pe această temă. Nu consumerismul în sine ar fi problema, ci escaladarea hedonismului consumerist ca mod de viaţă exclusiv al unor categorii mari de populaţie. Orice exces şi orice generalizare strică, deci refuz un răspuns ferm la întrebare.
16. Ingredientul principal al unei relatii interumane reusite( de orice natura) ?
R: Comunicarea eficientă, înţeleasă ca “punere în comun”, “împărtăşire” a informaţiilor care compun experienţele de comunicare ale celor doi. Framing de interpretare flexibil din partea ambilor, în situaţiile de comunicare şi experienţă dobândită a toleranţei.
17. Ecologistii- o gasca de fanatici sau oameni faini?
R: Majoritatea – fanatici. Din nou, generalizarea excesivă e ne-necesară şi ne-dorită. Am cunoscut din ambele tabere, şi fanatici enervanţi, şi oameni faini.

To be continued

Love at first sight

2010-04-15T22:49:00.004+03:00

Prima întâlnire cu Nikon F3. Primul contact fizic. Primul sentiment. De dragoste.
Pentru că e mai mult decât o "sculă" ( scuze Andreea, ştiu că abuzez de cuvântul ăsta:))) deşteaptă. E o extensie a sufletului meu.
Mulţumesc Hasselbladului care ne-a imortalizat şi omului care a făcut posibilă întâlnirea noastră.:)
Foto by: Cristian F.

Haideţi să ajutăm şi copiii deştepţi, for a change!!!

2010-04-14T14:42:00.003+03:00

"Si iata-ma in anul 3 cu licenta in fata. Prea multa teorie de sintetizat si prea multe pagini de scris pentru putinul timp pe care-l am la dispozitie, dar rezolvam cumva si asta. Dar, pentru a putea termina cu lucrarea si pentru a putea scrie si cea de-a doua parte - cea practica, am nevoie de ajutorul vostru, si anume de raspunsul la urmatorul chestionar. Completarea lui nu dureaza prea mult si imi este folositoare. "
text preluat de pe blogul Ralucăi

CLick aici pt formular

I've won!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-04-09T23:07:00.006+03:00

Deci, da! Am câştigat şi prima "întrecere" foto!

Paris

2010-04-07T23:31:00.015+03:00

Foto: Raluca Piteiu
"Paris - city of lights, city of love, city of culture."
Stăteam în avion ronţăind un Mars şi tremurând de nerabdare să-l cunosc.
Dacă în Barcelona am păşit ca într-un templu (al lui Gaudi), în Paris am cunoscut un oraş.
City of lights
Un oraş al luminii..da, pe astea le-am văzut peste tot. Până şi în mansarda cu iz studentesc al hotelului low cost de pe rue Saint Denis din buricul târgului, strada cu femei uşoare, tonomate de prezervative, sex shopuri fără limită de vârstă şi fără perdea. Multe lumini roşii:). Cu multe biserici ataşate lor.
Un oras cu o personalitate controversată. O babilonie de naţiuni, un melanj ciudat de cultură, grobianism, jeg şi fast. L-am urât în primele 2 zile pentru că nu semăna cu nimic din ceea ce ştiam eu, am învăţat să-l accept în urmatoarele zile şi în ultimele l-am iubit. Pentru că este un oraş real care pulsează puternic. Un oraş aerisit, agasant de libertin, usor infatuat, complicat, glamuros...cel putin interesant. Un oras care nu se dă din prima şi nu oricui. Ai nevoie de timp, rabdare, o minte deschisă şi multe cafele cu croissante să-l descoperi.
City of love
Mie dragostea mi-a scăpat în Paris. Poate era prin preajmă dar n-am fost atentă. Poate a fost doar vântul puternic şi dragostea îşi facea de cap prin mansardele cu balcoane french pline de flori. În afară de cea pe care ţi-o puteai cumpăra de pe Saint Denis cu câtiva euro, eu alta n-am văzut. O să revin la vară..s-o caut, poate:).
City of culture
Am vrut să nu ..
Să nu fiu un turist normal.
Să nu urc în turnul Eiffel.
Să nu vizitez Louvre.
Am vrut să...
Mă tund ca Amelie Poulin şi să-mi beau cafeaua cu un crème brûlée lângă, în Montmartre la Cafe des Deux Moulins.
Să mă plimb mult, mult pe străzi să-i simt pulsul.
Să beau tone de cafea.
Să intru în multe librării.
Să mă uit pe-o bancă pe malul Senei.
Atât.
Nu mi-a ieşit decât pe jumătate.
Când am ajuns în curtea Louvre-ului am simţit un imbold incontrolabil de a intra de parcă o forţă mă aspira înăuntru.
Pentru consumatorii de cultură, Parisul e un paradis.
Mi-am propus sa nu ingerez alte culturi în afara de graffiti-urile de pe străzi şi mucegaiul din brânze, dar n-am reusit să mă abţin.
Toate palatele, picturile, opulenţa monarhiei te proiectează în timp, într-o istorie de care abia îţi mai aminteşti din manualele de liceu. Creieraşul procesează, ochii îţi sunt bombardaţi de culori şi tehnici de pictură, sculpturi..totul e hrană pentru suflet.
Deci, da. Multă cultură.
Am pornit cu prejudecăţi. Am vrut să-l urăsc, sa-mi placă mai mult Barça. Pentru că îl divinizez pe Gaudi. Dar Parisul mi-a dat peste nas. M-a enervat, intrigat, revoltat, confuzat pentru ca, în final, să mă cucerească definitiv şi irevocabil.
Aproape ca o persoană reală.
It's Paris, baby! Paris!
Howgh!

Mostră de comunicare corporatistă eficientă

2010-04-07T17:19:00.007+03:00

B (2:17:17 PM): dude
B (2:17:22 PM): am rezolvat problema de agregare
B (2:17:23 PM): :D
A (2:17:27 PM): >:d<
A (2:17:28 PM): dude
A (2:17:36 PM): rulezi
A (2:17:39 PM): cum?
B (2:18:35 PM): da, o mers ok acuma
A (2:18:52 PM): ce ai schimbat?
B (2:19:40 PM): am schimbat modul în care alţii văd lumea prin felul meu de-a fi
A (2:19:53 PM): :-*
A (2:19:59 PM): and I love you for that
A (2:20:03 PM): bine că merge
B (2:20:11 PM): eeeeeeee
B (2:20:25 PM): o condiţie de "<=end_date" s-a transformat în "< end_date"
A (2:20:33 PM): :-*
A (2:20:36 PM): smart ass
B (2:21:09 PM): if my ass is smart you should see my god dam' brain, dude
A (2:23:00 PM): ce se mai intampla?
A (2:23:04 PM): în lala land?
B (2:25:07 PM): pai C a avut un moment mai ciudat şi s-o ridicat de la birou, i-o fufu o palma lu' D şi o violat-o în faţa noastra, pe la ora 10 o izbucnit un incendiu la etajul doi şi lumea a fost nevoita să sară pe geam, şi ne-o marit la toti băieţii salariu cu 15 milioane azi.
B (2:25:10 PM): n-ai pierdut multe
A (2:25:33 PM): =))
A (2:25:37 PM): dam' it
A (2:25:49 PM): toate chestiile cool se intampla când lipsesc?
B (2:27:46 PM): mda...it's no tya day azi, toata lumea s-o imbatat si facem concurs de karaoke si striptease
...

Provocare fotografică II

2010-03-19T18:40:00.005+02:00

Part 1
Aici

Part 2
And the answer, my friends..it's "blowing in the wind". Adică un PowerPoint de care vă desparte un click pe linkul de mai jos.
"Barbatii vad obiecte acolo unde femeile vad relatiile dintre obiecte..." J. Fowles - Magicianul

SOTD

2010-03-17T09:54:00.003+02:00

De ce îmi place să fotografiez copii...

2010-03-07T21:22:00.009+02:00

Pentru că au o mereu o poveste de spus.
Deşi o diafragmă foarte deschisă şi un focus manual nu te prea ajută (e ca şi cum ai încerca să fotografiezi molecule în miscare browniană), uitându-te la poze simţi orice în afară de frustrare.
Povestea lor este una fără sfârşit. Chiar dacă, după ce ai terminat încadrarea şi focusul nu mai ai nimic în cadru, ceva din poveste rămâne.
Pentru că sunt frumoşi din orice unghi. Şi ciclotimici..
Au multe lacrimi, zâmbete şi onestitate. Sunt mai presus de tehnică.
Pentru că am acceptat asta şi mă las mereu surprinsă de ei.
-"Salut. Eu sunt Tya"
-"De ce ai unghiile galbene?" spune Andy după o analiză atentă din cap până în picioare
-"Sunt albastre. De ce? Sunt urâte?"
-"Nu...Merg."

PS:Mai multe poze...
ps2: Gradiniţa Tiny BooBoo

O primăvară blândă...

2010-03-04T11:20:00.005+02:00

să aveţi!

Eroare de sistem

2010-02-22T20:50:00.006+02:00

Am un sistem şi funcţionează. Colecţionez facturile iar când se adună suficient de multe le arunc nedeschise la coşul de gunoi pentru hârtie. Nu pentru ca n-as avea bani să le platesc. Pentru că imi place să fac pauză de la a fi responsabil. Mă satisface pe mine gestul extrem de tare. Mai am luni când le platesc prin home banking, dar în perioadele de răsfăţ maxim aplic ritualul de mai sus. După câteva luni mai deschid câte una aleator. De obicei este un preaviz de deconectare. Atunci mă duc frumos la casierie şi le plătesc pe toate.
Savurez mereu momentul în care doamna de la ghiseu mă intreabă pe care vreau s-o plătesc pentru că-mi dă aşa o senzaţie de compasiune şi empatie pentru starea (mai mult sau mai puţin falsă) de mizerie în care mă aflu.
Ma duc astăzi la Electrica să-mi iau porţia trimestrială de "lamentare" şi pentru că mâine m-ar fi deconectat. În pauza de masă era o coadă infernala aşa ca am fugit după serviciu. Ajung pe la 6 fara un sfert. Doamna mă priveste cu un dezgust incomensurabil.
"Aveţi factură?" intreabă ea
"D'oh, dacă aveam facturi credeţi că mai eram aici?" monologhez în gând şi îi spun numele să mă caute în sistem.
Îmi spune să-i dau id-ul de client pentru că dacă mă caută dupa nume la ora asta i se blochează sistemul (sunt greu de identificat, se pare).
Imi venea să-i fac o oferta de "sistem " mai bun pe care il putem face noi la firmă, dar m-am abtinut. Situaţia devenea neamuzantă pentru mine ştiind ca urma să plătesc taxa de reconectare. Imi scot portmoneul şi încep să înşir tone de nimicuri pe tejghea. Cărti de vizită, carduri, bonuri, poze..Iau fiecare hartiuţă şi o analizez disperată faţă-verso cautând id-ul buclucaş.
Doamna mă priveşte impasibilă făra sa schiţeze un gest, cu aceeasi expresie de scârbă maximă.
Nu-l găsesc, exclam disperată dupa câteva minute bune de căutări, ajunsă la capătul răbdarii.
"Cum ziceaţi că vă numiţi?" întreaba ea privind prin mine
Îi spun numele, apasă Enter şi cu aceeaşi voce golită de înţelesuri îmi spune:
"Aveţi de plată suma x. Câte facturi plătiţi?"
Mă uit la muntele de maculatură revărsat din portmoneu, la ea, din nou la tejghea ...şi nu înteleg nimic.
"Integral, bâgui eu cu o voce pierdută intr-un final apoteotic când renunţasem să mai încerc să înţeleg.

...

2010-02-17T22:16:00.007+02:00

Un pupic, o îmbrăţişare şi o fotografie pentru veşnicie..
Pentru că astăzi a fost ziua mea şi mi-am făcut cadou portrete de oameni dragi. Cei de langă mine.Pe restul o duzină care au sunat..îi port în suflet.