Mad world

Am un sistem şi funcţionează. Colecţionez facturile iar când se adună suficient de multe le arunc nedeschise la coşul de gunoi pentru hârtie. Nu pentru ca n-as avea bani să le platesc. Pentru că imi place să fac pauză de la a fi responsabil. Mă satisface pe mine gestul extrem de tare. Mai am luni când le platesc prin home banking, dar în perioadele de răsfăţ maxim aplic ritualul de mai sus. După câteva luni mai deschid câte una aleator. De obicei este un preaviz de deconectare. Atunci mă duc frumos la casierie şi le plătesc pe toate. Savurez mereu momentul în care doamna de la ghiseu mă intreabă pe care vreau s-o plătesc pentru că-mi dă aşa o senzaţie de compasiune şi empatie pentru starea (mai mult sau mai puţin falsă) de mizerie în care mă aflu. Ma duc astăzi la Electrica să-mi iau porţia trimestrială de "lamentare" şi pentru că mâine m-ar fi deconectat. În pauza de masă era o coadă infernala aşa ca am fugit după serviciu. Ajung pe la 6 fara un sfert. Doamna mă priveste cu

Un pupic, o îmbrăţişare şi o fotografie pentru veşnicie.. Pentru că astăzi a fost ziua mea şi mi-am făcut cadou portrete de oameni dragi. Cei de langă mine.Pe restul o duzină care au sunat..îi port în suflet.

©Tya Afrim PS. And this is what REALLY happens on Valentine's Day!:P

Este februarie. Vant napraznic, zapezi, ploaie, soare..ma rog, ati prins ideea. Are de toate. Si mai are un sentiment puternic de sfarsit. Sfarsit de ciclu. Pentru ca oricum m-as juca desenand cercurile pe hartie, ele se incheie rotund si frumos in februarie. Un sfarsit fericit al unui eveniment nefericit, un sfarsit nefericit de eveniment fericit, un inceput de viata noua, o rescriere a sentimentelor... Punct si de la capat. Un ciclu. E o luna in care alterneaza atat de mult clipele incat simt ca aproape jumatate din viata imi este inghesuita in ea. Si e cea mai scurta luna din an. Va dati seama cat de intensa poate fi? Daca pornim de la premisa ca viata este suma tuturor clipelor traite intens, atunci viata mea = suma lunilor februarie *2 + 0,001. Sunt atat de perfecte si evidente cercurile incat as putea sa pariez (cu o aroganta care nu ma caracterizeaza), sfidand destinul, ca viata mea se va sfarsi in februarie. Pentru ca a inceput tot atunci. Este cercul cel mare.

" Bărbaţii văd obiecte acolo unde femeile văd relaţiile dintre obiecte... " (John Fowles, Magicianul) Încercaţi să ilustraţi citatul printr-o fotografie/serie/filmuleţ/poveste foto/slideshow..cum vreţi voi. Imaginaţia vă este singura limită. Apoi publicaţi-le undeva,sau.. (şi mai bine) ne întâlnim la o proiecţie (clujenii, desigur:P). Deadline: 10 martie 2010 PS: Radu ? Raluca ? Cri ?..Anyone? Aştept înscrieri :). PS2: Deadline 20 martie 2010( pentru ca in 10 martie voi fi in Paris;))- uitasem)

:))))))))))))

Anul trecut, în decembrie ne-am hotărât să ne întoarcem în timp şi să facem o excursie cu trenul pe ruta Anina-Oraviţa , una din primele căi ferate montane din Europa. Atmosferă de târg provincial din secolul XVIII, o linişte teribilă, ploaie, prieteni... Şi maşini(din când in când)...Pentru că te aşteptai mai degrabă să apară o trăsură.:)

M-am jucat cu un template de site. Ce ziceti de schita asta rapida? Push this button, Deedee!