Mad world

"Trebuie doar să ieşi din casă şi ţi se întâmplă lucruri frumoase", spunea un prieten. Cam aşa a fost şi cu expoziţia asta. Mulţumesc Alex Dan şi Raluca Piteiu pentru afiş, Dan Ciulea şi Vlad Munteanu de la Stripes pentru oportunitate. Vă aştept cu drag! :)

Introducere Probabil că au trecut cele 3 zile din ciclul "mai m-am gândit" pentru că astăzi am fost tristă. Nici de cadourile frumoase primite de la BL-moş nu m-am putut bucura aşa cum numai eu o fac - cu gesturi de "drama queen", îmbrătişări ce-ţi taie respiraţia şi mult zgomot. Weekendul trecut, pachetele donate de voi au întâlnit mai întâi echipa CERT( Community Emergency Response Team), prin intermediul lui Adi Hădean, căruia ii mulţumesc ...că există. Echipa CERT avea maşinile şi logistica, mergeau în aceeaşi direcţie ca noi, aşa că era firesc să ne unim forţele. Ziua de miercuri a fost pentru mine un cadou nesperat. După postarea lui Adi de marţi noaptea, a doua zi îmi zbârnâia telefonul ca la un call center. Oameni dornici să ajute, prieteni care aveau prieteni care cunoşteau oameni cu maşini de teren. Au fost incredibile reactiile tuturor.  Miercuri noaptea,  la hala din Vâlcele,  hainele au fost triate, pachetele invelite în hârtie colorată, alimentele a...

I. Ce mai faci, bunicule? Ce mai faci, bunicule? întreb omul pe faţa căruia poti citi istoria Munţilor Apuseni.  Răspunde simplu şi scurt: “ia, bine”. Câţi ani ai, bunicule? ”83”. Dar din ce trăieşti?   "Din ce muncesc” răspunde dârz bunicul.. Te-am văzut cu două vaci. Sunt ale tale? Răspunde dând afirmativ din cap. Văd că ai pregătit fân pentru ele. Cine îl coseşte? “Io, cin’ să îl coseasca? Ce aţi adus în pachetele alea?” Câte ceva de mâncare, haine, fructe, cozonac. “No, bine. Puneţi-le acolo. ” “No”, spune bunicul dând senzaţia că se grăbeşte. Dar te grăbeşti, bunicule…unde te grăbeşti? “E…am de lucru şi vacile îmi tremură de frig”. Bine, bunicule. Îţi dorim sărbători fericite, multă sănătate şi vom reveni cât de curând.  “Mulţămesc, drajilor!” şi a plecat grăbit Text: CERT Transilvania Fotografii: Tya Afrim

Dacă anul trecut au fost o carte şi un om drag, miracolul de anul acesta este o acţiune umanitară şi o duzină de oameni frumoşi. Oameni pe care i-am iubit din prima clipă, pe toţi şi pe fiecare..pe rând, pentru că am rezonat foarte tare cu ei. Oameni...şi atât.  Miracolele astea devin din ce în ce mai bune pe an ce trece. V-aş povesti despre aventura cu CERT din weekendul ăsta, dar nu pot. Dacă aş putea, cu siguranţă aş face-o. Nu pot s-o cuprind. Simt de la tristeţe profundă până la exaltare. Toată gama. În acelaşi timp.  Ah, da..şi oboseală. O oboseală plăcută. Promit că o să vă spun povestea mai târziu, când mă voi linişti şi voi putea fi coerentă.  Somn uşor.:) Tai. ps: Poate că fotografia din punct de vedere tehnic e praf, dar povestea ei e frumoasă şi sentimentul pe care l-am avut eu când am făcut-o nu se compară cu nimic.

Vă dau câteva indicii:  a fost emoţionant, surprinzător, obositor, intens şi mi-a făcut o imensă plăcere. Sneak peak !!!

Mereu m-am întrebat cum ar fi să porţi o rochie cu crinolină. Aseară am fost un pic prinţesă şi am aflat răspunsul.:) Foto by : "His Highness" Cristian Flueraru

Prefaţă Azi đimineaţă la ora 5, ca-n poveşti, via Londra, într-o învălmăşală fericită ( n-am apucat încă să mă dezmeticesc), mi s-a strecurat sub un brad frumos împodobit din Cluj, cadoul meu de Crăciun şi încă ceva pe lângă. Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. Vă povesteam de gheizer-ul meu care trebuia să se activeze şi să mă arunce la nivelul mării. S-a activat, dar în loc de nivelul mării m-a aruncat într-un carusel pe un vârf de Himalaya. Fluturaşi în stomac, vertij, adrenalină, întâmplări(aproape miraculoase) şi oameni buni. Mă tot ciupesc încercând să mă trezesc din povestea asta. Nu pentru că aş vrea. Pentru că nu înţeleg ce-am făcut să merit rolul principal. *** I Cri , dacă mă citeşti (şi ştiu că o faci), următorul paragraf este pentru tine. Pagina 180 din The Sartorialist, "la cald" (adică cu mirosul ala înnebunitor de hartie printată, la 2 minute după ruperea ambalajului). "Julie, New York This is Julie. She is one of my favorite subjects to shoot for the blo...

Am folosit miraculosul cec. Tic Tac..Aştept cartea. Şi pentru că un miracol de obicei trigger-uieşte alte milioane de mici miracole, m-am gândit (de fapt nu eu m-am gândit, ideea e veche de când lumea) să donez suma pe care aş fi platit-o pe carte (300RON), cuiva care are mai multă nevoie de bănuţi. Pay it forward. Mda, ideea e uzată, dar ceva în schema logică a evenimentelor nu permitea un STOP. Sunt fericită. Probabil o sa fiu şi mai fericită dacă pot împărtăşi o fărâmă din fericirea mea. Whatever, ştiti cum functionează, nu trebuie să vă explic eu. În concluzie, ştiţi pe cineva care are nevoie de un miracol de Crăciun?;)) Idei?

Se pare că miracolele de Crăciun se întâmplă chiar şi în zilele acestea de criză şi alegeri ratate, dacă crezi suficient de tare în ele. Anul trecut de Crăciun mi-am dorit foarte tare un hipopotam. Am înnebunit-o pe Ioana cu faimosul cântecel "I want a Hippopotamus for Christmas"! Şi..cred că l-am primit, so to speak. :) Anul acesta a fost o carte. Şi...cu o luna înainte de Crăciun, mi-am primit, din nou, miracolul de Crăciun. E doar atât de simplu. O dorinţă. Şi o reacţie care într-un anumit context, conferă unui gest proporţii miraculoase. Doar atât. Mulţumesc, Moş Crăciun.   Ps1. Am încercat să compun un text calm. Era aiurea să vă spun cum am ţipat isteric o oră până mi s-a făcut rău. De fericire.:)) Realmente.

În ce ţară ne-am ales sa trăim!!! Una frumoasă, de altfel. Nu ştiu ce m-a apucat de ceva timp, dar am un dezvoltat o adevarată pasiune pentru Scott Schuman si al lui The Sartorialist. M-a cucerit definitiv şi ireversibil. Cred că mi-ar plăcea să fiu implicată într-un proiect de genul acesta. Aş valorifica pasiunea mea de a "bontăli"( cum spune Călin) pe stradă, la unison cu băieţii, după femei îmbrăcate interesant. Îmi doresc cartea aceea cu disperare. M-am gandit să-i scriu lui mos Crăciun, mizând mai mult pe bunătatea lui decât pe cuminţenia mea. Apoi să astept miracolul de Crăciun şi dacă nu se întâmplă..mi-o cumpăr singură, no offence taken.. Îi caut linkuri Moşului să-i fac viaţa mai uşoară. Amazon: USA: - >108$ ( echiv. 307,8 RON) UK - £60.00 (echiv. 284.4 RON) şiiiiiiiiiiiiii........!!!!!!!!!!!!................... Romania-686,54 RON Vă las pe voi să trageţi concluziile. Eu am obosit. Cert este că trăim în România şi trebuie să plătim scump pentru asta!

Deşi eşti un neserios care se eschivează ( nu, nu se pune că ai făcut-o pe jumătate în 2006!!Trebuie s-o mai faci o dată.)...ia de aici Andrei ! Visul unei nopţi de vara..aceasta, este să ajung in Muntenegru, la Budva. Şi dacă tot sunt acolo, aş da o fugă până în Croaţia la Dubrovnik . Foto By: Radu Ponta Şi pentru alte veri, când o să mă fac eu mare, m-aş duce in Irlanda, să-i vizitez castelele şi highland-urile. Foto by: Photobucket Şi aş mai merge în Maroc să văd Jbel Toubkal , Marrakesh şi deşertul. Lista e luuungă, dar pentru restu' trebuie să mă fac mare, mare de tot. Astea trei sunt realizabile în viitorul apropiat. *IDD=International Direct Dialing