Treceți la conținutul principal

A venit Moşuuuuuuul!!!!!!!!!!!

Prefaţă
Azi đimineaţă la ora 5, ca-n poveşti, via Londra, într-o învălmăşală fericită ( n-am apucat încă să mă dezmeticesc), mi s-a strecurat sub un brad frumos împodobit din Cluj, cadoul meu de Crăciun şi încă ceva pe lângă. Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor.
Vă povesteam de gheizer-ul meu care trebuia să se activeze şi să mă arunce la nivelul mării. S-a activat, dar în loc de nivelul mării m-a aruncat într-un carusel pe un vârf de Himalaya. Fluturaşi în stomac, vertij, adrenalină, întâmplări(aproape miraculoase) şi oameni buni.
Mă tot ciupesc încercând să mă trezesc din povestea asta. Nu pentru că aş vrea. Pentru că nu înţeleg ce-am făcut să merit rolul principal.
***
I
Cri, dacă mă citeşti (şi ştiu că o faci), următorul paragraf este pentru tine.
Pagina 180 din The Sartorialist, "la cald" (adică cu mirosul ala înnebunitor de hartie printată, la 2 minute după ruperea ambalajului).

"Julie, New York
This is Julie. She is one of my favorite subjects to shoot for the blog. Often when I post a picture of her she receives comments like "Oh, she is soo perfect, so chic, a modern Audrey Hepburn." Well, she is very chic, but she is far from perfect, physically at least. Julie has one leg slightly shorter that the other, has very slim arms, and walks with a slight limp. However, she has never let her physical challenges alter her appearance or diminish her presence. This young lady stands tall. In a world of fashion that celebrates certain kind of beauty, I have so much respect for people who don't let their non-fashion-world physique stand in their way of expressing the beautiful person that they know themselves to be.I find that type of inner strength the most captivating of all, and is a major reason why Julie is on the cover of this book. "
Scott Schuman- The Sartorialist

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k