Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri.
Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P.
So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef.
Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă.
Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magazin ca în reclama aia cu copilul şi prezervativele, serios.
Şi cum aruncam eu cutiile de compot de ananas in coş mă trezesc că mă trage cineva de mâna.
-"Domnisoară, domnisoară, uitaţi!!!" o voce fericită, aproape exaltată.
Mă uit la mâna care-mi ţine captivă mâna, apoi extrem de confuză ridic privirea. În faţa mea un bătrânel mă privea cu o lumină in ochi şi o fericire nefirească ( cel putin nefirească in spaţiul ăla) întiparită pe chip.
Ezit o secundă.. Nu-l cunosc, dar e clar că nu poti plesni un batrân fericit in raionul de legume al unui supermarket...El mă tot tragea de mană si cu cealaltă imi arăta ceva.
Mă dezmeticesc într-un târziu, îmi indrept privirea in directia respectivă şi mă luminez..
Două rândunele se hârjoneau relaxate pe cutiile de compot de ananas şi ciuguleau chestii de pe raft..
I-am zâmbit bătrânelului care arata de parcă îmi incredinţase secretul vieţii lui.
"Ce frumooos!"
Şi aproape că mi-a fost ruşine..Nu stiu de ce.
Poate pentru ca eu am vazut cutii de compot de ananas acolo unde el a vazut viaţă.
Si n-am mai fost frustrată si nemultumită de viaţa mea.
Doar un pic nemulţumită de mine.
Trecem uneori pe langă lucruri atât de frumoase, cu nepăsare, ne plângem întruna, suntem nemultumiţi...
Dacă ne-am ridica privirea, sau dacă ne-am face timp să "ascultăm cum creşte iarba", dacă ne-am opri un pic din ritmul ăsta galopant, dacă nu ne-am mai grăbi atât spre...habar nu avem spre ce.
Dacă...
Am fi fericiţi, poate...:)
Comentarii
Tyler Durden e un fel de "filozof practician" (asta e de la Becali citire) anti-consumerist, anti-capitalist si in general anti-orice fel de conventii impuse de societate.
"Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need. ... We've all been raised on television to believe that one day we'd all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won't. And we're slowly learning that fact. And we're very, very pissed off."
My favorite movie.
Da, probabil ca intelepciunea vine si cu varsta, desi eu am fost intelept de cand ma stiu :))
Pe Kiyosaki (niciodata n-am retinut exact cum se scrie) un prieten m-a facut sa-l citesc, dar poate ca si tu mi-ai zis de el la un momentdat :) Si probabil mi-a placut si pentru ca e anti-consumerist. Acu' nu ca as fi eu cine stie ce mare anti-consumerist (ma atrag tot feluri de gadgeturi in ultima vreme, nu mai zic de destinatii turistice "ultra-populare" (deci si consumeriste) gen Paris, Maldive, Barcelona, Bora-Bora, Coasta de Azur, Caraibe). Nu, doar zic ca ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a da banii pe ceva. Probabil tocmai faptul ca vrem diverse lucruri si vrem sa calatorim in diverse locuri ne fac sa trecem mai usor peste cele 330-340 de zile pe an cand nu calatorim nicaieri si nu ne cumparam nimic "interesant", ci doar respectam "rutina". Acu' nah, astia care-s "mai" artisti/filozofi poate scapa de rutina mai multe zile pe an :))