... de David Greig în regia lui Radu Afrim Premieră amânată din nu ştiu ce motive, o încurcătură teribilă cu biletele, dar se pare ca tot ce începe prost se termină bine. Gestul lui Radu Afrim de a ţine o ultimă repetiţie cu public mi s-a părut curajos şi inedit. Mi-a dat sentimentul că "particip" la naşterea dureroasă a unui spectacol. Mi-a plăcut... el, sentimentul.:) Şi spectacolul. A fost delicios în pofida desincronizărilor şi indicaţiilor regizorale. Sau poate că şi astea au avut farmecul lor. Un show tonic, în care regizorul a îmbinat fericit, timp de 3 ore, video cu dans, muzică, poezie, fotografie. O abordare outside the box, presărată cu momente de profunzime maximă şi momente aberante, dinamic, actual, plin de poezie şi umor, costume spectaculoase, joc de lumini halucinant, ce mai...un show complet. Un adevărat tur de forţă din partea actorilor care, deşi extrem de solicitaţi, s-au descurcat admirabil. Deliciul publicului l-a făcut scena în care apare personajul Ir