Treceți la conținutul principal

It's a Conspiracy!!!!!!

Strada Eroilor si strudelele cu "cascaval si sunca" de langa Central sunt un laitmotiv al pauzelor noastre de masa.
Si pentru ca incepe sa mi se intample des sa raman desculta sau sa calc stramb m-am gandit sa ma revolt.
Eu cred ca "biscuitii" ( a.k.a pavajul) de pe Eroilor sunt o conspiratie a domnului Boc la adresa femeilor cu tocuri. Cu siguranta a luat decizia asta incercand sa compenseze ceva. Ideea de baza e ca in orele ( sau oficial - "ora") in care ar trebui sa hoinaresc linistita prin centru in incercarea de a evada din rutina corporatista eu fac echilibristica la fiecare pas incercand sa nu ma "sinucid" cazand de pe tocuri. Chestiile alea micutze si parsive iti prind tocul si iti rasucesc glezna sau in unele cazuri, intr-o clipa de neatentie iti sechestreaza pantoful cu totul. Nu-i deloc demn pentru o lady sa ramana desculta in plin centru in secolul asta, pentru ca nimeni nu mai citeste "Cenusareasa" anymore..:(.
Si dupa ce patesc chestii de genul asta, ma arunc pe prima banca
ce-mi iese in cale, imi aprind o tigara si dupa cateva fumuri realizez ca il inteleg perfect pe Boc. Daca as fi in locul lui probabil as face mai rau ca el. Imi amintesc de candelabrele de la mine din casa care is reglate exact la inaltimea mea, imi imaginez frustrarea musafirilor care dau mereu cu capul si ma linistesc. Il iert pe Boc, dar tot il "mentionez" de fiecare data cand trec pe strada aia...

Comentarii

Kissu a spus…
Draga Tya, imi permit s-o completez pe Diana si sa adaug rugamintea MEA de a nu renunta sa fii TU sexy (bineinteles, impreuna cu vestimentatia ta... ;))

Pentru asta, chiar platesc oricat! :D
Kissu
Tya a spus…
you guys..you make me blush! Keep up the good work!;))
Raluca Piteiu a spus…
chestia cu biscuitii de pe strada (asta-i copyright mama) cred k toate am patit-o cel putin o data.
Eu imi mai agat des tocurile in
grilajul din fata scarii blocului unde teoretic ar trebui sa-ti stergi picioarele. Cred ca vreo 10 tocuri au ramas in felul asta fara culoare :))))
:*

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k