Treceți la conținutul principal

Six degrees of inner turbulence


De la portaru' de la Banca Tiriac, cosmeticiana mea si 99% din oamenii care ma cunosc mai mult sau mai putin, toti stiu ca nu am rabdare.
Dar deloc, deloc. Indiferent daca povestim despre chestii insignifiante sau extrem de importante.
Daca-mi ies in primele 6 minute e ok, daca nu, caut alte solutii rapide.Daca tot nu reusesc, renunt.
Probabil ca ii un defect major dar deriva din faptul ca nu am timp. De cand ma stiu am trait ca si cum maine as muri si n-am facut tot ce mi-am propus.
Nu stiu de unde am avut iminenta asta a mortii de mic copil.
Poate am citit prea mult Cioran si Eliade, sau poate asa am ales eu sa traiesc.
Aseara, dupa serviciu s-au stins luminile in tot orasul. Era o bezna cumplita. In prima faza m-am simtit singura in trafic, pentru ca sunt obisnuita sa interactionez cu ceilalti soferi si mediul inconjurator cand sunt la volan. Zambesc, cant, le urmaresc reactiile si ma amuz. Brusc nu mai vedeam decat luminile de faruri. Peisajul, oamenii..disparusera. Au ramas doar intunericul si luminitele mobile.
Dupa 6 minute de anxietate m-am linistit. Am parcat masina si m-am plimbat un pic. Mi s-a parut chiar odihnitoare bezna din Manastur. Era asa bine sa fie "blank".
Lipsa stimulilor vizuali m-a relaxat teribil, mai ales ca eu nu ma poooooooot relaxa pur si simplu.
N-am timp!
So,try catch me if you can! No way, no how!;))))

Foto:Emi Cristea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k