Treceți la conținutul principal

Declar deschis...Craciunul!

In fiecare an organizam la firma "BL-mosh". Noi organizam, nu firma. Firma nu stie ca e Craciun,n-a auzit nici de bonusuri si ma tem ca nu crede nici in mos Craciun.
well, bummer! We do!:)
Facem tombola, tragem la sorti numele unui coleg caruia ii cumparam un cadou simbolic. Totul ii "top secret", sunt niste reguli foarte stricte sa nu se afle "cine" cumpara "cui". "De la Bl-moshu pentru X"... Evident ca e o adevarata teorie a conspiratiei, toata lumea susoteste si intr-un final glorios, totul iese la iveala.
So, azi a trecut Szidi pe la noi cu "biletelele".
Si ne-am impodobit brazii.
Maestrul Cindre a iesit pe balcon dimineata cu un glob agatat de ureche.
Calin mi-a trimis emoticoane cu love pe IM (dupa ce m-a facut "toanta" si nu numai).
Baza se umple de indignare organizand Christmas Party si tot face comparatii de pret la meniuri intre Germania (de unde tocmai s-a intors) si RO (desi i-am zis sa se trezeasca la realitate si sa accepte situatia, pentru ca in ritmul asta, ramanem fara party de Craciun).
Daa, sigur a inceput....
Urmeaza santajele:
"tu pe cine ai tras ?"
"nu vrei sa facem schimb, te rog?"
"oare ce i-ar placea lui X?"
"daca-mi zici ce sa-i cumpar lui Z poate iti dau o idee de cadou pentru M!" etc
Toti se agita sa le fie cadoul cat mai haios si original.
Anul trecut i-am scris lui Cindre o "fantezie de iarna" sau ceva de genu'. O povestioara cu o mostenire si Insulele Caraibe si actiuni umanitare in Africa si..nu mai stiu ce am aberat..dar, am printat-o, legat-o si i-am pus-o(cartea evident) sub BL-brad.
A fost fun.
In pauza de masa (dupa ce ne-am oripilat pe Eroilor de colindele maniaco-depresive ale lui Hrusca care deja play-aza de cateva zile obsesivo-repetitiv, ne-am decis sa-i scriem lui dom'primar sa le mai schimbe ca de nu, noi ne taiem venele in zig-zag,longitudinal si daca ne enervam tare ne facem si sepuku...) am fost cu Ioana intr-o crasma turceasca.
Baclavale, cafea turceasca si ceva praji' de gris cu fistic absolut dementiale( cu un nume foarte turcesc si incurcat pe care nu l-am retinut).
M-am simtit ca acasa...( cafeaua turceasca a mamei, Ada-kaleh-ul din centru, cu rahat turcesc si baclavale).
Sigur e sarbatoare, o simt. Is linistita, relaxata, agitata, savurez totul la maxim, ma deprim, ma rasfat, cheltui bani ca apucata ( pe care nu-i am, dar "vive le ING"!!!), cumpar milioane de nimicuri numai pentru ca sclipesc si pentru ca am voie. Doar e Craciunul, nu?
Deci, da..
A inceput! Vai!:)


BL Mosh Craciun 2007
PS: Fotografii: Calin Oprea

Comentarii

Raluca Piteiu a spus…
Welcome in the world of Christmas ;)) good to know ca mai e cineva cu care sharuiesc asta :P :*
Kissu a spus…
Hahaha!... ce tare-i poza cu Blodu´ creţ! Am şi uitat de ea! Musai să-i cer o bere că l-am făcut fericit măcar şi pentru doar 5 minute... ;))

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k