Citeam azi ( ca deh, aveam de lucru dar din cauza de "dor de zapada" n-am putut pentru ca sa "prestez") pe blogul lui Mihai despre corporatii,bisericute, firme mari si cat de tare se bucura el ca a scapat de toate astea cand s-a angajat la o firma mica?!.
Evident ca am sarit (de pe scaun) in sus de 2 coti. Lucrez de 5 ani( pe 10 decembrie ma aniversez chiar!) intr-o ditamai firma multi-nationala si n-am avut nici o secunda senzatia asta. Daca as fi avut-o, probabil n-as mai fi lucrat aici.
Mie imi sunt familie oamenii astia. De la CEO, CTO, manager-a mea, colegii de birou, cei de la documentatie, testele..ma rog, ati prins ideea.
Nu-i stiu pe toti 50, clar..dar cei care-mi sunt aproape, chiar imi plac la nebunie.(Si mi-s aproape vreo 30-40 ca ma misc tare mult prin firma aia. Daca rezist 10 min pe scaun ii record personal).
Sa va povestesc..
Am un coleg la biroul din fata, "a sight for sore eyes"- miroase superb, se imbraca demential, ma "hraneste" zilnic cu muzici noi, ii o frumusete de copil cu 2 copii.:) Avem perioade in care nu vorbim chiar deloc, dar ne intelegem din priviri. Eu stiu ca ii e greu si il las in pace, sau viceversa.
Si mai e manager-a mea. Pfaaaaai, pentru omul ala..toti ne invingem lenea, necheful si orice chestie care ne-ar impiedica sa lucram ( si nu, nu-mi citeste blogul, in caz ca va intrebati:))). Deci, ii un OM cu "o" mare si "m" mare.
Si CTO-ul care adora sa ma tachineze si ne da ciocolata cand rezolvam bug-uri.
Si Narcis..da. Care-mi spune zilnic ca-s "bunoaca" si vorbeste chiar foarte serios, vorba romanului-"he really means it!":))
Si Bogdan ( nu Stanescu, clar!) care imi aminteste ca trebuie sa mananc, sa-mi platesc creditele, facturile, sa ma hidratez, sa nu fumez atata..ma rog, toate astea.
Siiii Calin misoginul, care-si manifesta afectiunea "onomatopeic". Adica ( in acceptiunea asta a cuvantului) face referiri la toate animalele cand ti se adreseaza( de la euglena verde pana la pitencatrop si alte taratoare).
Si Denisa, cu veselia ei, si Szidi care nu s-a plictisit de 5 ani sa traga de mine sa merg la fitness si face cea mai grozava cafea din univers( dupa cafeaua lui Bogdan al Denisei, evident), si Andreea P. care ii un DOOM (as in DEX, nu jocul) asa mai mic,siiii..is groaznic de multi, serios.
Toti au un rol in viata mea. Ma simt confortabil cu ei, imi ridica mereu moralul, am un feeling asa cosy, warm...
Abia astept sa ajung la serviciu sa-mi beau cafeaua cu Ioana. Ii o adiere de aer proaspat fata aia. Sau cum s-ar exprima ea "ii cu vaca".
Si Mishu care ne canta si ne incanta si Baza care ne scrie tot felul de poezii de zilele noastre de nastere si...pfuuuuu..multi.
Poate ca proiectele devin la un moment dat rutina corporatista dar de oamenii astia nu ma pot satura niciodata. Ar fi si cumplit de greu s-o fac la cat de tare ma rasfata.;)).
So, eu cred ca nu dimensiunea unei firme contribuie la atmosfera, ci oamenii.
Daca te limitezi la idei de genul "intr-o firma mare atmosfera ii apasatoare si rece", probabil vei contribui la asta.
Dar daca intri intr-o sala cu 20 de oameni si urli de fericire ca nu stiu ce chestie absolut fenomenala ai patit in trafic, in drum spre serviciu, credeti-ma ca se duce de rapa toata linistea, concentrarea, "sobrietatea" si incepe haosul.
Birourile, inoxul, termopanele..toate se incalzesc brusc. Mai apare si "the big boss" cu un tricou haios, blugi uzati, tatuaje si pus pe shotii..mno, mai simte-te prins in rutina corporatista daca poti! Eu nu pot. Iubesc ceea ce fac si iubesc oamenii astia. Si cand ma enerveaza ii iubesc. Inevitabil ma enerveaza, ca lucrez cu ei.
Ii totul o chestie de perceptie!
Si da, depinde de fiecare din noi!:) Nu de mobila sau de "vecinatati". De noi!
Howgh!
Evident ca am sarit (de pe scaun) in sus de 2 coti. Lucrez de 5 ani( pe 10 decembrie ma aniversez chiar!) intr-o ditamai firma multi-nationala si n-am avut nici o secunda senzatia asta. Daca as fi avut-o, probabil n-as mai fi lucrat aici.
Mie imi sunt familie oamenii astia. De la CEO, CTO, manager-a mea, colegii de birou, cei de la documentatie, testele..ma rog, ati prins ideea.
Nu-i stiu pe toti 50, clar..dar cei care-mi sunt aproape, chiar imi plac la nebunie.(Si mi-s aproape vreo 30-40 ca ma misc tare mult prin firma aia. Daca rezist 10 min pe scaun ii record personal).
Sa va povestesc..
Am un coleg la biroul din fata, "a sight for sore eyes"- miroase superb, se imbraca demential, ma "hraneste" zilnic cu muzici noi, ii o frumusete de copil cu 2 copii.:) Avem perioade in care nu vorbim chiar deloc, dar ne intelegem din priviri. Eu stiu ca ii e greu si il las in pace, sau viceversa.
Si mai e manager-a mea. Pfaaaaai, pentru omul ala..toti ne invingem lenea, necheful si orice chestie care ne-ar impiedica sa lucram ( si nu, nu-mi citeste blogul, in caz ca va intrebati:))). Deci, ii un OM cu "o" mare si "m" mare.
Si CTO-ul care adora sa ma tachineze si ne da ciocolata cand rezolvam bug-uri.
Si Narcis..da. Care-mi spune zilnic ca-s "bunoaca" si vorbeste chiar foarte serios, vorba romanului-"he really means it!":))
Si Bogdan ( nu Stanescu, clar!) care imi aminteste ca trebuie sa mananc, sa-mi platesc creditele, facturile, sa ma hidratez, sa nu fumez atata..ma rog, toate astea.
Siiii Calin misoginul, care-si manifesta afectiunea "onomatopeic". Adica ( in acceptiunea asta a cuvantului) face referiri la toate animalele cand ti se adreseaza( de la euglena verde pana la pitencatrop si alte taratoare).
Si Denisa, cu veselia ei, si Szidi care nu s-a plictisit de 5 ani sa traga de mine sa merg la fitness si face cea mai grozava cafea din univers( dupa cafeaua lui Bogdan al Denisei, evident), si Andreea P. care ii un DOOM (as in DEX, nu jocul) asa mai mic,siiii..is groaznic de multi, serios.
Toti au un rol in viata mea. Ma simt confortabil cu ei, imi ridica mereu moralul, am un feeling asa cosy, warm...
Abia astept sa ajung la serviciu sa-mi beau cafeaua cu Ioana. Ii o adiere de aer proaspat fata aia. Sau cum s-ar exprima ea "ii cu vaca".
Si Mishu care ne canta si ne incanta si Baza care ne scrie tot felul de poezii de zilele noastre de nastere si...pfuuuuu..multi.
Poate ca proiectele devin la un moment dat rutina corporatista dar de oamenii astia nu ma pot satura niciodata. Ar fi si cumplit de greu s-o fac la cat de tare ma rasfata.;)).
So, eu cred ca nu dimensiunea unei firme contribuie la atmosfera, ci oamenii.
Daca te limitezi la idei de genul "intr-o firma mare atmosfera ii apasatoare si rece", probabil vei contribui la asta.
Dar daca intri intr-o sala cu 20 de oameni si urli de fericire ca nu stiu ce chestie absolut fenomenala ai patit in trafic, in drum spre serviciu, credeti-ma ca se duce de rapa toata linistea, concentrarea, "sobrietatea" si incepe haosul.
Birourile, inoxul, termopanele..toate se incalzesc brusc. Mai apare si "the big boss" cu un tricou haios, blugi uzati, tatuaje si pus pe shotii..mno, mai simte-te prins in rutina corporatista daca poti! Eu nu pot. Iubesc ceea ce fac si iubesc oamenii astia. Si cand ma enerveaza ii iubesc. Inevitabil ma enerveaza, ca lucrez cu ei.
Ii totul o chestie de perceptie!
Si da, depinde de fiecare din noi!:) Nu de mobila sau de "vecinatati". De noi!
Howgh!
Comentarii