Treceți la conținutul principal

Despre responsabilitate sociala

Ma intreaba Bogdan de ce nu merg la vot. Si raspunsul vine aproape instantaneu: "pentru ca momentan sunt in lumea mea si imi bag p... in lumea voastra". Well, cam explicit pentru o lady dar a avut efectul scontat. I-am taiat orice chef de prelegere interminabila despre responsabilitatea sociala si l-am adus pe un teren familiar.
"Are you ok?"
Da, chiar sunt bine. Am luat doar o pauza de la "a fi om mare" si am inceput sa regresez usor. O sa-mi revin repede, dar iti face asa bine uneori sa nu te mai gandesti la ce ai de facut in ziua urmatoare, sa nu-ti mai platesti facturile, sa-ti plangi de mila daca trebuie ( God, that feels really good!), sa nu-ti pese de societatea in care traiesti si de "obligatiile" pe care le ai. Sa fii doar tu cu tine, iresponsabil, imatur, i...Evident ca o sa platesc pentru asta, dar nu-mi pasa.
Vreau sa fac asta, imi face bine.
Imi amintesc cat de dezgustata eram in studentie de oamenii care nu merg la vot. Eram in comisii electorale, ma informam, ma agitam, voiam sa salvez tara.
A devenit coplesitor la un moment dat. Ca si cum te-ai lovi constant cu capul de zid si nu te-ai plictisi niciodata. Am ametit. Iau o pauza.
O sa-mi revin si o sa continui.
Promit ca la urmatoarele alegeri o sa ma uit la TV si o sa votez in cunostiinta de cauza. Acum is rupta de toate astea. Oricum n-as fi stiut cu cine sa votez ( de parca asta n-ar fi dilema tuturor) pentru ca n-am urmarit "procesul".
Cu scuzele de rigoare datorate tarii si poporului, ma adancesc mai tare in mine incercand sa inteleg. ( n-o sa inteleg nimic, evident..dar macar incerc. Cine-s eu sa-l contrazic pe Freud?)
Please, lasati-ma sa fiu copil doar 5 minute. Sa ma daruiesc, sa fiu fireasca, sa nu ma gandesc la conseciinte, sa ma joc, sa creez, sa..fiu eu insami, I guess.
Apoi , o sa-mi revin.
O sa ma ascund iarasi dupa scutul protector, o sa fiu productiva, responsabila, o sa contribui la "fondul de stat" etc.
Gata, fug sa ma joc!;))Tai!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k