Treceți la conținutul principal

Despre Sorin Onisor

Cum ma invart in cercuri mai mult sau mai putin "fotografice" am cunoscut o multime de fotografi. Oameni care studiaza cate 4 ore pe zi despre fotografie, oameni care au "scule" super scumpe si investesc o caruta de bani in echipament, oameni prea sensibili pentru secolul asta sau cu o tehnica impecabila dublata de o sensibilitate iesita din comun. Oameni deosebiti, majoritatea.
Onisor nu intra in nici o categorie. El are categoria lui, in care se incadreaza numai el. Are o relatie atat de speciala cu lumina si Dumnezeu incat e singur in categoria lui. Pentru ce stie Onisor nu exista manuale si nici nu poate fi cumparat.
Pentru ca daca ar exista, eu as cumpara indiferent de pret.
Sunt fotografii care ma sensibilizeaza. De cate ori ma uit la o fotografie de-a lui Onisor imi provoaca atonie musculara si am fluturasi in stomac. Ma zguduie pur si simplu. Are o perceptie despre lumea care il inconjoara atat de simpla, fireasca si isi alege subiectele cu atat bun simt incat eu ma simt proiectata in alta lume. As vrea sa fiu in lumea lui Onisor, dar n-o sa reusesc niciodata. Trebuie sa fii om, sa ai o blandete si o bunatate iesita din comun. Deloc usor in secolul nostru.
Sunt sigura ca orice aparat de fotografiat i-ai pune in mana lui Sorin Onisor, ar scoate o fotografie sensibila. Pentru ca fotografiile lui nu sunt tehnice, au suflet, pur si simplu. Al lui..Imposibil de reprodus.
Ar fi putin spus "imi plac fotografiile lui Sorin Onisor". Mai aproape de realitate ar fi.."ma frustreaza de-a dreptul Sorin Onisor".
Este un OM. Nu inteleg cum poate fi om asa..pur si simplu, fara cel mai mic efort????:)
See for yourselves!
http://www.sorinonisor.ro
http://www.badorgood.com/detail.php?id=54119
http://www.badorgood.com/detail.php?id=129675
http://www.badorgood.com/detail.php?id=100681
etc

Comentarii

andrei a spus…
da... ai perfecta dreptate cum s;ar zice :)

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k