Treceți la conținutul principal

Lucrurile marunte..

Ma intreaba Bogdan, data trecuta cand a fost in Londra, ce sa-mi aduca de acolo. Si ii zic-"pietre"!!! Am eu o problema cu bolovanii. Pe unde ma duc, ii colectionez. Oricum ma saturasem de "carpe", desi sunt o maniaca la capitolul haine. Urasc sa le cumpar, dar ma plictisesc atat de repede de ele, si ca sa-mi adaptez "mood"-ul (care mi se schimba cu frecventa curentului alternativ) la modul de a ma imbraca, gasesc mereu lucruri noi de care am "nevoie". Nu-mi propun sa fac asta, I don't get a kick out of it. Pur si simplu le vad in vitrina si le vreau. Si cum nu prea pot sa-mi refuz nimic ..le cumpar.
Sunt maniaca, n-are sens sa-mi caut scuze!
Dar de data asta chiar voiam ceva simplu. Pietre. Imi erau suficiente sa fiu happy.
So, dupa ce da o tura prin Londra si ma umple de "baby doll-uri" (ca eram in faza de "baby doll" atunci) chiar daca n-am cerut ( Bogdan stiiiiiie!), merge in Hyde Park, saracu', sa-mi caute pietre.
Astia din Londra au o problema...n-au pietre, numai iarba. Dupa indelungi cautari gaseste langa o banca niste pietre semi-ingropate. Sapa sub banca si, cu chiu cu vai, imi dezgroapa "comoara".
Buun...tic tac, trec zilele. Vin clientii nostri din Londra la mine acasa si le arat micul trofeu. Oook!
Pleaca Bogdan, again, in Londra. Vineri, inainte de a pleca de la serviciu primeste un sfat "prietenesc" de la englezi: "Daca te mai roaga Tya sa-i aduci pietre, trebuie sa stii ca e proprietatea reginei si e considerat furt. Poti sa fii arestat pentru asta."
Buun, so... vreau si eu o data un lucru marunt care ma face fericita. Si aflu cu stupoare ca-i ilegal. WTF??? Si mai ce???:))

Comentarii

Tya a spus…
J nu mai are pietre, dar are o colectie impresionanta de...pitici!;))

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k