Treceți la conținutul principal

Bye bye, dolls!




Well, bummer!
Vine un moment în viaţa fiecarui copil în care trebuie să se despartă de jucăriile lui. Al meu a venit mai târziu, dar..you know how They say: "Mai bine mai târziu decât niciodată". :)
După ce le-am apărat cu stoicism ( şi egoism) de toţi copiii care   
mi-au încalcat teritoriul şi au râvnit la ele, acum le dau, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, copiilor autişti. Pentru că ei chiar au nevoie!
Aşa că le-am "vânat" pe toate din cotloanele lor, mai mult sau mai puţin ascunse, mi-am reamintit povestile, am zâmbit, le-am asezat cu grijă in pungi de hârtie( eco, nu?) şi le-am pregătit de livrare.
Mâine vor ajunge pe mâna unor copii care au nevoie de ele mai mult decât mine. Eu oricum am alte jucării acum...triggere si primary keys si rdl-uri, care îmi ocupă tot timpul.
Culmea..În loc să sufăr de "separation anxiety disorder", sunt chiar fericită.
Mi se pare că jucăriile îsi vor găsi din nou un scop.
Voi ce faceţi cu ale voastre??
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.
8 comentarii
Citiți mai multe

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k
Un comentariu
Citiți mai multe