Treceți la conținutul principal

Cutiile colorate ale Dariei


Căţeluşi, căluţi, Sponge Bob, nisip de Vamă şi vise mici, mici de tot...
Înghesuite în cutii colorate.
Pentru că sunt mult prea multe pentru fiinţa ei mignonă. Pentru că
trebuie să facă loc viselor lui măreţe.
Cutii albastre, galbene, portocalii, verzi, cu desene, depozitate pe
rafturi imense, devenite neîncăpătoare. O colecţie de lucruri mărunte
aşteptând să fie împărtăşite, pe care se aşterne un praf gălbui ca nisipul de Vamă.
Pentru că fiinţa ei micuţă creşte, "evoluează".
Pentru că el îi ocupă din ce în ce mai mult spatiu in sertarele
sufletului. Suflet pe care ea îl tot goleşte să-i facă loc... Lui.
Pentru că visul lui e măreţ şi trebuie trăit în doi.
Aşază ordonat, cu multă grijă, în cutia albastră, ciocolata caldă cu
curry din Flowers, o briză usoară de Vamă lângă, hoinareli leneşe prin
parcuri cu Carlos, o rebeliune pe temă vestimentară şi o frustrare legată de un coleg de serviciu care vociferează. Le leagă cu o panglică galbenă şi închide cutia.
Îşi ia un scaun şi aşază cutia pe ultimul raft de sus. Visul de marţi.
Sigilat si pus la păstrare, lângă celelalte. Coboară de pe scaun, se
dă un pas în spate şi îşi admiră colecţia de cutii.
Lucruri mărunte care nu se leagă, dar o definesc.
Un gand răzleţ despre o imagine cu pui de Beagle o face să ameţească de fericire.
Se aşază pe canapea şi îl aşteaptă cu nerăbdare să-i povestească cum i-a fost ziua.
O bătaie în uşă îi întrerupe reveria.
Se aruncă ca un proiectil în braţele lui. Îl sărută lung...
Fragilă si determinată, copilă şi femeie, sensibilă şi agresivă, inocentă şi insinuantă, angelică şi trivială...i se dăruieşte,cu totul.
El e doar obosit. Dar a făcut progrese astăzi.
Ea îl incurajează şi îl priveşte admirativ . E mândră de el. Lucrurile
ei mărunte pălesc în umbra visului lui.
El pleacă. Lucrurile serioase, de oameni mari, necesită timp şi efort.
O făptură micuţă, în mijlocul unei camere mari, cu pereţi acoperiţi
de rafturi ticsite de cutii colorate, cu un suflet golit de lucruri
mărunte care o făceau fericită, încearcă să se regăsească.
Dar tot ce mai umple sufletul ei îi este străin şi atât de departe de ea.
Resemnare şi o rază de speranţă că undeva, cândva, există cineva sau ceva care o să-i readucă în suflet lucrurile din cutiile colorate.

Comentarii

andrei a spus…
nu pot sa cred... de;abia acum am vazut postul asta... iertare :)... si ui asa am incheiat turul blogurilor de azi dimineata... iti dai seama ce mi;ai facut? cum mai scriu yo cod acum? dupa ce am intrat in lumea asta de poveste:)... hmmm? ce;mi facusi? hi hi hi... frumos >:D<... sa ai o zi faina :)
thecreatrix a spus…
ce dragalashenie de articol! si ce bine ai surprins-o pe briggiton! frumoaselor! diseara dansam!

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k