ACTUL 1:
Propunerea indecentă
Mă găseşte Groparu împrăstiată în mii de bucăti peste tot prin balcon.
Isi aprinde o ţigară, ia o lopată şi ca un gropar cu suflet mare, care este, se apucă meticulos de adunat bucatile. Mă recompune şi propune: "hai cu noi mâine în Retezat la o cabana. Oameni faini, zonă faină...cântăm, bem.".
Raspunsul, clasic de om (în)frânt, vine aproape instantaneu:
- N-am bani, n-am chef, urăsc drumul ala, n-am nici un fel de resurse uoatsoever.
- Mai gandeste-te! Nu costă foarte mult, e doar o căbănuţă, cazarea e rezolvată, plătim doar mancarea.
Şi mai mă gândesc....Aşa tentant era să-mi plâng de milă un weekend întreg...Oh, well... De ce să-mi fie bine, când poate să-mi fie rău??
Şi strig: VIIIN!!!!
ACTUL 2
Drumul
Vineri dupa serviciu l-am agatat pe Mihai de la gara şi am purces spre Hateg cu Gropar şi Bianca, pe drumul meu "preferat".
Intregul glob pamantesc ar trebui să stie pana acum cât de tare urăsc
( nu-i chiar ură, e ceva amestecat) drumul spre Petrosani, dar se pare ca toate lucrurile se intamplă în acea zonă. Luna aceasta şi luna care va urma, judetul Hunedoara este şi va fi destinatia "hot " a weekendurilor mele.
M-am obisnuit cu cruda ironie a sorţii aşa că mă distrez copios si mă las dusă...
Plecăm pe la ora 19 din Cluj si facem o ora si ceva de la intrarea în Vinţu până la iesirea din Vinţu( Vintu are 5 km de la un capat la altul), adică ne foarte blocăm in trafic.
Ajungem la 10 km de Haţeg pe la ora 23, in Totesti, unde ne asteapta gazdele cu 2 masini. Imi amintesc vag ca eram extrem de obosita si contrariata de faptul ca eram escortată de 2 masini( una in fata si una in spate).
Nu era suficient una sa ne conducă la căbanuţa aceea???? Ceva era "putred in Danemarca", clar!
ACTUL 3
Căbanuta
( a.k.a cabană "low cost" cum zicea Groparu..)
Cabana Retezat, sat Clopotiva-Nisipoasă, comuna Rău de Mori
Ajungem la destinatie.
Gazdele ne prezinta "imprejurimile".
Am crezut ca visez... Cocioaba, cabana "low cost", "chestia din Retezat" ...era o pensiune care putea sa bată lejer orice hotel de 4 stele. Puteam să jur că am murit şi am ajuns, dintr-o eroare administrativă, în paradis! Iesim pe terasa sa cunoastem "gaşca" de oameni faini. Peste tot erau arme de airsoft ...E clar. In paradis nu-s arme, deci e reală toată chestia ce se proiectează in jurul meu.
Putin difuză si confuză, cunosc oamenii.
Oamenii
Oamenii pe care i-am cunoscut weekendul acesta sunt greu de cuprins în câteva cuvinte. Şi nu-i cunosc atât de bine, aşa că nici macar n-o să încerc ...să-i cuprind.
În linii mari şi la prima impresie...
Sunt oameni frumoşi şi inteligenţi, care aveau multe de spus. ( ...unii chiar şi atunci când tăceau).
Mile Cărpenişan are aşa, încrustată în privire, o experienţă de viaţă pe care eu nu mi-aş dori-o, dar care emană o incredibilă forţă interioară.
Oameni de presă, ergo, extrem de sociabili iar gazdele, Adelina, Florian Ghergan şi Alex Serbanescu au fost absolut incredibili. Am vrut să zic că m-am simtit ca la pensiunea din Austria dar, de fapt a fost muuuult mai bine. Chiar ne-au făcut să ne simţim ca acasă, dar cu confort sporit.
Servicii impecabile, oameni calzi si prietenoşi .O Românie cu standarde pe care n-o promovează nimeni, dar care există şi e minunată. Ne-am fi eternizat acolo...
Andrei a descoperit că arăt mai bine in pozele făcute de el decât în realitate, aşa că s-a distrat copios fotoşutăindu-mă de m-a zăpacit.
Cu această ocazie am platit pentru tot stresul pe care îl provoc oamenilor care îmi pozează.;))). A fost fun, oricum!
cum vă spuneam...;))
Poza de pe coperta următoarei cărti scrise de Groparu'.
Bianca
Gabi Mirica "in action"!
Adi Hădean
Raluca
Şi, evident puiuţii de ciobanesc mioritic...
Mâncarea
Bucătăria a apartinut băietilor si doamnei Dana, bucătareasa de la pensiune.
Mile si Adi Hădean s-au întrecut în a ne desfăta cu mancăruri care-ti orgasmau efectiv papilele gustative. Adi Hădean îsi merită cu vârf şi îndesat apelativul unei doamne care a mâncat ceva gătit de el: "Măi, băiete, tu eşti aur cu diamante!"
Cand am intrat in bucătarie m-am simtit ca într-un templu în care el ţinea un ritual. Eu oricum sunt o profană în ale gătitului, era clar că mă va impresiona profund.
Nici ceafa de porc in lapte a lui Mile n-a fost mai prejos şi uite aşa, cu perseverenţă şi multe deserturi abominabil de bune am plecat de acolo cu 5 kg în plus, dar absolut orgasmată culinar.
Împrejurimile
Castelul Colţ care se presupune că a fost sursa de inspiratie pentru Jules Verne in romanul său "Castelul din Carpaţi", unde si-a trăit el ultima mare iubire secretă.
Nu penultima, ci ultima cu certitudine. Şi mai era şi secretă pe deasupra..
˝
Mânastirea Colţ
Care are picturi din anul 1300 si un călugăr care "vede" în poze( după ce le "developezi") tot felul de semne si miracole. Evident că replica mea super inteligentă la tot ce a avut el să-mi transmită a fost "Da, probabil. Depinde şi de obiectivul pe care îl foloseşti". Omul n-a înţeles nimic, eu "mi-am vorbit mintea" ca de obicei....uff.
Dinozaurii cu ouale lor
Biserica din Densuş
ACTUL 4
Arme şi florile doamnei Adelina
ACTUL 5
Drumul spre Cluj
sau
Procesiunea de "îngropare" între monitoare si betoane.
CORTINA
Propunerea indecentă
Mă găseşte Groparu împrăstiată în mii de bucăti peste tot prin balcon.
Isi aprinde o ţigară, ia o lopată şi ca un gropar cu suflet mare, care este, se apucă meticulos de adunat bucatile. Mă recompune şi propune: "hai cu noi mâine în Retezat la o cabana. Oameni faini, zonă faină...cântăm, bem.".
Raspunsul, clasic de om (în)frânt, vine aproape instantaneu:
- N-am bani, n-am chef, urăsc drumul ala, n-am nici un fel de resurse uoatsoever.
- Mai gandeste-te! Nu costă foarte mult, e doar o căbănuţă, cazarea e rezolvată, plătim doar mancarea.
Şi mai mă gândesc....Aşa tentant era să-mi plâng de milă un weekend întreg...Oh, well... De ce să-mi fie bine, când poate să-mi fie rău??
Şi strig: VIIIN!!!!
ACTUL 2
Drumul
Vineri dupa serviciu l-am agatat pe Mihai de la gara şi am purces spre Hateg cu Gropar şi Bianca, pe drumul meu "preferat".
Intregul glob pamantesc ar trebui să stie pana acum cât de tare urăsc
( nu-i chiar ură, e ceva amestecat) drumul spre Petrosani, dar se pare ca toate lucrurile se intamplă în acea zonă. Luna aceasta şi luna care va urma, judetul Hunedoara este şi va fi destinatia "hot " a weekendurilor mele.
M-am obisnuit cu cruda ironie a sorţii aşa că mă distrez copios si mă las dusă...
Plecăm pe la ora 19 din Cluj si facem o ora si ceva de la intrarea în Vinţu până la iesirea din Vinţu( Vintu are 5 km de la un capat la altul), adică ne foarte blocăm in trafic.
Ajungem la 10 km de Haţeg pe la ora 23, in Totesti, unde ne asteapta gazdele cu 2 masini. Imi amintesc vag ca eram extrem de obosita si contrariata de faptul ca eram escortată de 2 masini( una in fata si una in spate).
Nu era suficient una sa ne conducă la căbanuţa aceea???? Ceva era "putred in Danemarca", clar!
ACTUL 3
Căbanuta
( a.k.a cabană "low cost" cum zicea Groparu..)
Cabana Retezat, sat Clopotiva-Nisipoasă, comuna Rău de Mori
Ajungem la destinatie.
Gazdele ne prezinta "imprejurimile".
Am crezut ca visez... Cocioaba, cabana "low cost", "chestia din Retezat" ...era o pensiune care putea sa bată lejer orice hotel de 4 stele. Puteam să jur că am murit şi am ajuns, dintr-o eroare administrativă, în paradis! Iesim pe terasa sa cunoastem "gaşca" de oameni faini. Peste tot erau arme de airsoft ...E clar. In paradis nu-s arme, deci e reală toată chestia ce se proiectează in jurul meu.
Putin difuză si confuză, cunosc oamenii.
Oamenii
Oamenii pe care i-am cunoscut weekendul acesta sunt greu de cuprins în câteva cuvinte. Şi nu-i cunosc atât de bine, aşa că nici macar n-o să încerc ...să-i cuprind.
În linii mari şi la prima impresie...
Sunt oameni frumoşi şi inteligenţi, care aveau multe de spus. ( ...unii chiar şi atunci când tăceau).
Mile Cărpenişan are aşa, încrustată în privire, o experienţă de viaţă pe care eu nu mi-aş dori-o, dar care emană o incredibilă forţă interioară.
Oameni de presă, ergo, extrem de sociabili iar gazdele, Adelina, Florian Ghergan şi Alex Serbanescu au fost absolut incredibili. Am vrut să zic că m-am simtit ca la pensiunea din Austria dar, de fapt a fost muuuult mai bine. Chiar ne-au făcut să ne simţim ca acasă, dar cu confort sporit.
Servicii impecabile, oameni calzi si prietenoşi .O Românie cu standarde pe care n-o promovează nimeni, dar care există şi e minunată. Ne-am fi eternizat acolo...
Andrei a descoperit că arăt mai bine in pozele făcute de el decât în realitate, aşa că s-a distrat copios fotoşutăindu-mă de m-a zăpacit.
Cu această ocazie am platit pentru tot stresul pe care îl provoc oamenilor care îmi pozează.;))). A fost fun, oricum!
cum vă spuneam...;))
Poza de pe coperta următoarei cărti scrise de Groparu'.
Bianca
Gabi Mirica "in action"!
Adi Hădean
Raluca
Şi, evident puiuţii de ciobanesc mioritic...
Mâncarea
Bucătăria a apartinut băietilor si doamnei Dana, bucătareasa de la pensiune.
Mile si Adi Hădean s-au întrecut în a ne desfăta cu mancăruri care-ti orgasmau efectiv papilele gustative. Adi Hădean îsi merită cu vârf şi îndesat apelativul unei doamne care a mâncat ceva gătit de el: "Măi, băiete, tu eşti aur cu diamante!"
Cand am intrat in bucătarie m-am simtit ca într-un templu în care el ţinea un ritual. Eu oricum sunt o profană în ale gătitului, era clar că mă va impresiona profund.
Nici ceafa de porc in lapte a lui Mile n-a fost mai prejos şi uite aşa, cu perseverenţă şi multe deserturi abominabil de bune am plecat de acolo cu 5 kg în plus, dar absolut orgasmată culinar.
Împrejurimile
Castelul Colţ care se presupune că a fost sursa de inspiratie pentru Jules Verne in romanul său "Castelul din Carpaţi", unde si-a trăit el ultima mare iubire secretă.
Nu penultima, ci ultima cu certitudine. Şi mai era şi secretă pe deasupra..
˝
Mânastirea Colţ
Care are picturi din anul 1300 si un călugăr care "vede" în poze( după ce le "developezi") tot felul de semne si miracole. Evident că replica mea super inteligentă la tot ce a avut el să-mi transmită a fost "Da, probabil. Depinde şi de obiectivul pe care îl foloseşti". Omul n-a înţeles nimic, eu "mi-am vorbit mintea" ca de obicei....uff.
Dinozaurii cu ouale lor
Biserica din Densuş
ACTUL 4
Arme şi florile doamnei Adelina
ACTUL 5
Drumul spre Cluj
sau
Procesiunea de "îngropare" între monitoare si betoane.
CORTINA
Comentarii