Treceți la conținutul principal

Autoemoçion


Sunt o persoană fidelă. Adictivă şi obsesivă, uneori. Când iubesc ceva, iubesc şi gata.
Dar..mai este ceva. Rezist la orice, cu excepţia tentaţiei ( n.b. Oscar Wilde)
Ergo, când Groparu' a propus să împărtim un drive test de-o noapte si-o zi cu un Seat Exeo, am strigat, fără să stau prea mult pe gânduri: "Oh, da!"
Am o relaţie specială cu maşinile. Le simt, îmi plac..mă mulez după personalitatea lor.
Mi-am abandonat fosta, actuala şi viitoarea iubire (Mitsu) în parcare la firmă, am privit-o în timp ce mă îndepărtam, cu un sentiment teribil de "separation anxiety" care a durat cam 50m şi vreo 3 minute. Fix până m-am inserat în Exeo.
Aveam jucărie nouă!! yeeei!
Restul lumii a devenit "extinct".
Butoane, comenzi, beculeţe, dotări, sunetul unui motor Diesel de 2l/150CP...Autoemoçion curat! Jucăria era confortabilă, excitantă, incitantă şi, mai ales..nouă!
Ne-am găsit o mie de motive să ingerăm kilometri ca nebunii în toate direcţiile.
Am fost la Gilau să mâncăm, pe drumul spre Zalău să-i facem poze în câmp cu noi în portbagaj, în Music Pub la o întâlnire de blogeri..mă rog, motive am găsit noi că suntem inventivi.
Şi oricum, trebuia să-i dăm ocazia maşinii să ne convingă!
Ne-au plăcut:
- oglinzile antireflex, băţul telescopic de susţinere al capotei, sunetul motorului(grrrrrrr..), confortul interior, dimensiunile portbagajului, manevrabilitatea.
Ioana a fost absolut fascinată de oglinzile cu lumină de pe parasolar !
Nu ne-au plăcut:
- cotiera fixă ( trebuia să fie "slide")
- încălzirea în scaune - lipsa ei
- inchiderea centralizată nu închide geamurile
- ..şi poate faptul că nu era Mitsubishi????:D
In concluzie, garajul meu adăposteşte un Seat Exeo. Poate că e grozavă maşina. Latină, puternică dar sensibilă în acelaşi timp, docilă şi uneori nervoasă. Bună, dar aşa... de-o tură.
Pentru că n-aş renunţa nici în ruptul capului la Mitsu meu!

PS: Mulţumiri Groparului pentru "sharing"!
ERRATA:
1. Groparu' zice că se închid geamurile. Şi dacă el zice, eu îl cred...
2. Am uitat să va zic de portbagaj...Mai imens decât imensitatea însăşi.++

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k