Treceți la conținutul principal

Despre criză

Începe să-mi placă criza asta financiară. Nu, n-am băut sirop de paranoia în dimineaţa asta, cum spune Crivăt. Aşa sunt eu.:)
Şi pot argumenta.
Am senzaţia că din momentul în care oamenii au realizat că au probleme financiare, au început să se gândească mai mult la "a fi" decât la "a avea". Când ceva merge prost, incepi să-ti pui întrebări. Unde ai greşit, ce ai putea schimba să fie bine? Te forţează uneori să re-evaluezi.
Şi e universal valabil faptul că situaţiile de criză unesc oamenii. Oh, da. Eu cred că ea, omenirea, avea nevoie disperată de criza asta. Prea se învârteau toate în jurul banilor. Si sunt sigură că la nivel înalt încă se mai învârt. Nu sunt atât de naivă, dar de la înălţimea nasului meu miros o schimbare. A mea, evident că nu pot să vă povestesc despre alta.
Ajunsesem să vorbim pe IM cu omul de lângă noi, să ne întâlnim la Mall, la shopping, să ne exprimăm afecţiunea doar prin cadouri, să ne simţim deprimaţi dacă nu ne facem concediul în strainătate, mă rog..totul era atât de mercantil. Şi sec.
Poate mi se întâmplă doar mie. Dar în ultimul timp am interactionat mai mult cu oamenii şi am cheltuit mai putini bani. Am început să citesc mai mult, să apreciez altfel toate lucrurile mărunte, să mă bucur mai mult, să am timp, să am încredere în oameni... Am descoperit o lume "altfel" dincolo de lumea consumerismului. Şi culmea, dar sunt mai relaxată şi parcă un pic mai fericită.
Poate şi pentru că îmi place să ajut oameni. Şi în momentul ăsta am o piaţă de desfacere imensă să-mi satisfac ego-ul. Poate pentru că am descoperit oameni care mă ajută pe mine, deşi au problemele lor. Poate toate lucrurile au alte valenţe acum.
Astăzi am venit acasă de la serviciu cu un surplus incredibil de energie.
Şi am avut chef să grădinăresc. Era pe listă de ceva timp, dar n-a fost niciodată o prioritate. Aşa că m-am afundat in buruienile mai mari decât mine, le-am smuls, am plantat floricele, m-a plouat, am mutat un cuib de albine de pe balcon in gradină.
Am respirat aburii de pământ ud cu miros de iarbă proaspăt smulsă şi de trandafiri...
M-am obosit, m-am murdărit din cap până în picioare, dar m-am simtit bine.
In plină criză. Şi a fost gratis!
Howgh!

Comentarii

Kissu a spus…
Cã bine le mai zici tu intotdeauna! ;) Si cu cata placere citesc blogul tau comparativ cu cel al lui Groparu, care ma oboseste pur si simplu prin limbajul execrabil dus pana la extrem... :(
CieL Photo a spus…
Foarte bine observat... schimbarea aceasta a atitudinilor sociale cred ca este universala, o percep si eu in America, este ceva profund si inclin sa cred ca de durata. Posibile asemanari cu perioada interbelica (Great Depression). Vezi ciclurile lui Kondratiev sau Elliot Waves. Fascinant in orice caz.

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k