Act 1
E axiomă deja faptul că atunci când încerci să scapi de ceva, Universul complotează şi îti trânteste în cale exact lucrurile de care încerci să scapi. Asta am păţit eu ieri de vreo 3 ori. La prima m-am enervat cumplit, la a doua am zâmbit iar la a treia am râs în hohote. Am priceput că e inutil să încerci să fugi. Are sens să mergi pe drumul tău şi să storci ce-i mai bun din fiecare moment.
Act 2
Merg la OMV să fac plinul. Au acum o ofertă- dacă alimentezi de cel putin 150 RON, primesti un CD audio. Poţi să alegi între muzica anilor '70, '80, '90 sau 2000.
Ajug la casă.
- Ce CD doriţi? mă întreabă o domnisoară amabilă
- Hmmm..anii '80, vă rog! decid eu cu greu ( oscilam între '70 si '80)
- Ok, atunci vi le dau pe toate! spune ea
Face o pauză, îmi zâmbeşte şi adaugă ca o notă explicativă la expresia mea mirată.
- Cadou!
N-am înţeles de ce, dar am mulţumit şi am ieşit întrebându-mă: "oare ar fi fost la fel dacă alegeam anii '70??"
Act 3
Plec sâmbătă dimineata la prietena mea să-mi beau cafeaua. Scot maşina din garaj, fac slalom printre gropi, excavatoare şi mormane de borduri care aşteaptă să fie montate. Nimic nou sub soare. Se lucrează la drum. ( Trebuie să mă gândesc serios să mă mut. Mă ajunge din urmă civilizaţia şi în plus, urăsc să fiu "uşor accesibilă").
Mă întorc acasă dupa câteva ore şi descopăr cu stupoare că ne-au blocat accesul la garaje, montând bordurile.
Era o denivelare de vreo jumătate de metru. Oricât de "monster truck" ar fi Mitsu, am estimat că nu are chiar 50 cm garda la sol şi m-am abţinut de la "escalade". L-am parcat în stradă şi m-am uitat cu o milă incomensurabilă la vecinii mei care erau blocaţi de "cealalta parte a baricadei". Pentru că nimeni nu s-a gândit să ne anunţe să scoatem maşinile. Şi uite aşa poţi avea maşină şi să circuli cu taxi sau pe jos câteva zile, până termină RADP-ul de asfaltat, sau fac ceva să niveleze tranşeele cu care ne-au înconjurat spatiul locativ.
Act 4
Merg la Expo Transilvania la expozitia de absolvire a studenţilor de la arte. Originale lucrările, dar foarte zbuciumată tânăra noastră generatie de artişti. Am iesit de acolo anxioasă şi uşor speriată de realitatea transpusă în arta contemporană. Cred că am văzut o singură lucrare optimistă la sectia "fotografie". Restul erau cu manelişti, fobii, porci disecaţi, mult sânge, suferinţă, mizerie, etc.
Oare ce s-a întâmplat cu noţiunea de frumos în artă? Ce s-a întâmplat cu menirea artistului de a te face să te simţi bine? Chiar se rezumă totul la "a şoca"?
Mă contrariază faptul că acum au libertate de exprimare şi toată creaţia se limitează la estetica urâtului. Nu se mai întâmplă nimic frumos în lumea asta?? Chiar nimic?
Lucrările expuse sunt interesante, dar îti lasă un gust incredibil de amar. Poate e doar percepţia mea.
Deci, da!
E o lume nebună, nebună, nebună!
E axiomă deja faptul că atunci când încerci să scapi de ceva, Universul complotează şi îti trânteste în cale exact lucrurile de care încerci să scapi. Asta am păţit eu ieri de vreo 3 ori. La prima m-am enervat cumplit, la a doua am zâmbit iar la a treia am râs în hohote. Am priceput că e inutil să încerci să fugi. Are sens să mergi pe drumul tău şi să storci ce-i mai bun din fiecare moment.
Act 2
Merg la OMV să fac plinul. Au acum o ofertă- dacă alimentezi de cel putin 150 RON, primesti un CD audio. Poţi să alegi între muzica anilor '70, '80, '90 sau 2000.
Ajug la casă.
- Ce CD doriţi? mă întreabă o domnisoară amabilă
- Hmmm..anii '80, vă rog! decid eu cu greu ( oscilam între '70 si '80)
- Ok, atunci vi le dau pe toate! spune ea
Face o pauză, îmi zâmbeşte şi adaugă ca o notă explicativă la expresia mea mirată.
- Cadou!
N-am înţeles de ce, dar am mulţumit şi am ieşit întrebându-mă: "oare ar fi fost la fel dacă alegeam anii '70??"
Act 3
Plec sâmbătă dimineata la prietena mea să-mi beau cafeaua. Scot maşina din garaj, fac slalom printre gropi, excavatoare şi mormane de borduri care aşteaptă să fie montate. Nimic nou sub soare. Se lucrează la drum. ( Trebuie să mă gândesc serios să mă mut. Mă ajunge din urmă civilizaţia şi în plus, urăsc să fiu "uşor accesibilă").
Mă întorc acasă dupa câteva ore şi descopăr cu stupoare că ne-au blocat accesul la garaje, montând bordurile.
Era o denivelare de vreo jumătate de metru. Oricât de "monster truck" ar fi Mitsu, am estimat că nu are chiar 50 cm garda la sol şi m-am abţinut de la "escalade". L-am parcat în stradă şi m-am uitat cu o milă incomensurabilă la vecinii mei care erau blocaţi de "cealalta parte a baricadei". Pentru că nimeni nu s-a gândit să ne anunţe să scoatem maşinile. Şi uite aşa poţi avea maşină şi să circuli cu taxi sau pe jos câteva zile, până termină RADP-ul de asfaltat, sau fac ceva să niveleze tranşeele cu care ne-au înconjurat spatiul locativ.
Act 4
Merg la Expo Transilvania la expozitia de absolvire a studenţilor de la arte. Originale lucrările, dar foarte zbuciumată tânăra noastră generatie de artişti. Am iesit de acolo anxioasă şi uşor speriată de realitatea transpusă în arta contemporană. Cred că am văzut o singură lucrare optimistă la sectia "fotografie". Restul erau cu manelişti, fobii, porci disecaţi, mult sânge, suferinţă, mizerie, etc.
Oare ce s-a întâmplat cu noţiunea de frumos în artă? Ce s-a întâmplat cu menirea artistului de a te face să te simţi bine? Chiar se rezumă totul la "a şoca"?
Mă contrariază faptul că acum au libertate de exprimare şi toată creaţia se limitează la estetica urâtului. Nu se mai întâmplă nimic frumos în lumea asta?? Chiar nimic?
Lucrările expuse sunt interesante, dar îti lasă un gust incredibil de amar. Poate e doar percepţia mea.
Deci, da!
E o lume nebună, nebună, nebună!
Comentarii