"Ce maşină frumoasă aveţi. Şi ce floare frumoasă!!! Ah, e un fluture! Ce frumoasă sunteti!! Dar şi soţul dumneavoastră e frumos!" (NA. da Mishu, eşti frumos;)). Merci că m-ai "condus"!!!).
Mi-am pus un zâmbet tâmp în timp ce mă grăbeam să intru în maşină, asaltată de şuvoiul de complimente al paznicului de la reprezentanţa Mitsubishi.
Mă întrebam cum mă recunoaşte deşi ma duc acolo doar de 2 ori pe an. Apoi am realizat că nu e acelaşi paznic de data trecută. Poezia era aceeaşi.
Deci, da. Am lipici la paznicii de la Mitsubishi!
Mi-am dat seama ca indiferent de institutia in care merg am oameni preferati si beneficiez de tratament preferenţial.
Am un mecanic preferat(Dani), care într-un mod ciudat şi nonverbal se comportă mai mult ca un prieten de-o viaţă decât ca un "prestator de servicii". Am încredere infinită în el. Şi asta nu-i puţin, având în vedere că sunt mai atentă cu "sănătatea" lui Mitsu decât cu propria mea stare de bine. Cu Dani e atât de uşor..îi dau cheile şi el se agită mai departe.
Am un medic preferat (fostul meu prof de chirurgie) care se ocupă de mine în totalitate. Şi când mă doare sufletul îl sun!!!
Am consultanti de credit preferaţi ( fetele de la ING), şefi preferaţi, castele preferate, drumuri pe care le iubesc, vânzătoare de strudele cu brânză şi caşcaval preferată, dealer de maşini preferat etc.
În oraşul ăsta mare şi impersonal, eu, o intrusă ..am o lume mică si prietenoasă.
Oameni pe care i-am cunoscut cu diverse ocazii şi cu care am rezonat din prima clipă. Necunoscuţi care imi fac viaţa mai uşoară şi mă ajută sa-mi rezolv problemele într-un mod atât de plăcut încât nici eu nu reuşesc să înţeleg motivele.
Astăzi mi-am reglat direcţia. Aveam o deviaţie de 0,09 la unghiul de fugă.
Şi am realizat că sunt norocoasă.:)
Mi-am pus un zâmbet tâmp în timp ce mă grăbeam să intru în maşină, asaltată de şuvoiul de complimente al paznicului de la reprezentanţa Mitsubishi.
Mă întrebam cum mă recunoaşte deşi ma duc acolo doar de 2 ori pe an. Apoi am realizat că nu e acelaşi paznic de data trecută. Poezia era aceeaşi.
Deci, da. Am lipici la paznicii de la Mitsubishi!
Mi-am dat seama ca indiferent de institutia in care merg am oameni preferati si beneficiez de tratament preferenţial.
Am un mecanic preferat(Dani), care într-un mod ciudat şi nonverbal se comportă mai mult ca un prieten de-o viaţă decât ca un "prestator de servicii". Am încredere infinită în el. Şi asta nu-i puţin, având în vedere că sunt mai atentă cu "sănătatea" lui Mitsu decât cu propria mea stare de bine. Cu Dani e atât de uşor..îi dau cheile şi el se agită mai departe.
Am un medic preferat (fostul meu prof de chirurgie) care se ocupă de mine în totalitate. Şi când mă doare sufletul îl sun!!!
Am consultanti de credit preferaţi ( fetele de la ING), şefi preferaţi, castele preferate, drumuri pe care le iubesc, vânzătoare de strudele cu brânză şi caşcaval preferată, dealer de maşini preferat etc.
În oraşul ăsta mare şi impersonal, eu, o intrusă ..am o lume mică si prietenoasă.
Oameni pe care i-am cunoscut cu diverse ocazii şi cu care am rezonat din prima clipă. Necunoscuţi care imi fac viaţa mai uşoară şi mă ajută sa-mi rezolv problemele într-un mod atât de plăcut încât nici eu nu reuşesc să înţeleg motivele.
Astăzi mi-am reglat direcţia. Aveam o deviaţie de 0,09 la unghiul de fugă.
Şi am realizat că sunt norocoasă.:)
Comentarii