Printre milioanele de probleme pe care le am ( da, Călin..ştiu că de fapt nu am nici o problemă "reală") una mă hărţuieşte constant în ultima vreme. Nu ştiu să mă vând. De cele mai multe ori sunt dezamagită de mine. Şi voi aţi fi, dacă la vârsta de 3 ani v-ati propune să fiţi medic şi să vindecaţi cancerul, SIDA si cardiopatia ischemică severă, ati fi "operat" şi injectat toate păpuşile din casă în căutarea leacului miraculos, iar aproape 3 decenii mai târziu v-ati trăi viaţa în binar şi aţi "opera" nişte servere. Să zicem că am avut timp să mă obişnuiesc cu ideea asta. Dar zilele trecute m-am blocat într-un trafic infernal. Şi am observat cu stupoare cum piciorul meu drept se ridică usor de pe acceleraţie şi apasă ferm pe frână, în mijlocul sensului giratoriu, cu toată prioritatea din lume de partea mea, să cedeze trecerea unor camioane denumite printr-o convenţie universala TIR (merci, Cri !) care nici măcar nu s-au obosit să încetinească la intrarea în
Mad World