Treceți la conținutul principal

La film- din Letopiseţul Cinema City

In sec XIX
Băiatul invită fata la film. O asteaptă în faţa casei ei, cu o floare în mână tremurând de emoţii . Se fâstâceşte când îi dă floarea, îi oferă ca sprijin braţul lui, apoi se îndreaptă agale spre cinematograful din centru. Cumpără biletele, intră in sala de cinema, văd filmul, apoi merg la o plimbare şi o prajitură.
The end

In sec XXI
Băiatul invită fata la film. Cumpără biletele ...
Uhm, cam asta e singura asemanare. Fata fuge de la serviciu, ajunge in ultimul moment la "Cinema City". Băiatul e cu ochii pe telefon pentru că face suport remote şi sunt probleme. Se salută în treacăt, schimbă două vorbe, aleargă pe scări ( fata refuză scările rulante deşi cele normale nu erau clape de pian ca în invenţia celor din nu ştiu ce staţie de metrou dintr-o ţară care nu este România), ajung gâfâind la check pointul unde se controlează biletele. Două minute pană începe filmul.
Fata are o poşetă imensă în care s-ar pierde şi un elefant. Angajatul cinematografului priveste poşeta suspicios şi întreabă:
- Chipsuri??
- Nu, mulţumim..răspunde fata
- Nu, nu..aveţi ceva chipsuri în poşetă???
- Ah...nu! Doriti să verificaţi?? întreabă ea pregatită sa reverse tot continutul posetei chiar la picioarele stimatului angajat in cazul unui raspuns afirmativ. Dacă s-ar fi întâmplat asta nici Wall-E n-ar fi fost capabil să compacteze suvoiul de nimicuri care s-ar fi revarsat din inculpata poseta.
Numărătoarea inversă incepe...60sec, 59, 58...Angajatul renunţă la perchiziţia poşetei suspecte.
- Sunt baruri la parter si la etaj, dacă doriţi ...işi repetă el poezia cu o tonalitate robotronică.
De la atâta alergat cei doi sunt deshidratati. Coadă imensă la "bar". Au de ales între a muri de sete sau a pierde primele 5 min din film. Aleg apa, doar..apa este viaţă, nu?
Domnişoara de la bar mângâie tastele casei de marcat cu un singur deget şi cu atâta tandreţe, de parcă acum ar fi la începuturile relaţiei cu ea!
Spiritele se aprind, oamenii se revoltă, coada avansează încet şi constant.
Până la domnul din faţa celor două personaje. "Domnul" împreună cu "prinţesa lui" comandă popcorn, cola şi alte ronţăieli ciocolătoase în valoare de 65 RON. Imposibil să nu te întrebi dacă a invitat-o la film sau la masă.
"Articolele " enumerate înmulţite cu "graţia " vănzătoarei = înca 8 min
Când asisti la ceva de genul acesta treci prin două etape:
1 - te revolţi
2- dacă se accentuează..nu mai poţi decăt să-ţi depui armele şi să râzi.
Ajung într-un final apoteotic în sală. Noroc că reclamele durează 20 min.
Începe filmul 2012.
Oare de ce după ce s-a terminat filmul, fata zâmbea cochetând cu ideea că ar putea fi adevarat? Că în 2012 toată planeta va fi măturată de ape şi distrusă de cutremure???
Si că vor ramâne doar o mâna de oameni pe Pământ ? Oameni care citesc cărţi şi nu ascultă manele, speră ea....
To be continued ( pentru că prostia..e doar regenerantă, nu are un "The end")

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k