Mad world

Dracula, în regia lui George Melford (1931) şi chitaristul Gary Lucas live...

A început TIFF-ul. Clujul şi-a pus ţolul festiv şi a înviat nesperat de spectaculos. De la Teatrul National până in Piaţa Unirii evenimente la tot pasul, oameni interesanţi şi interesaţi de artă. Oraşul este efectiv transformat şi cosmopolit. Şi pentru că urăsc sa fac aceeasi greşeală de două ori, anul ăsta mi-am luat ghid cinefil de TIFF. Sunt safe. Adio filme care-mi trezesc instinctele sinucigaşe! Am început cu ...o pană de curent, cu Vincere, continuat cu Submarinul şi cu o lună plină incredibilă (vineri). Sâmbătă a fost zi foto. Vernisajul Punctum cu toţi fotografii mei preferaţi autohtoni, expoziţia lui Pandele(care merită văzută) şi o regăsire plăcută "live" cu Radu Afrim. O pauză scurtă de tărguţ vintage soldată cu faliment temporar şi am pornit spre Fabrica de pensule. Imi doream demult să ajung acolo dar nu mi-am găsit niciodată timpul necesar sau motivaţia. Un spaţiu aparent in paragină care ascunde tot felul de ateliere şi expoziţii,cu coridoare colcăind de lume p

Cine sunt ei? De unde vin ei? "Quo vadis " ei? Şi pentru alte intrebări existenţiale pe care le puteţi avea, click aici . Eu vă pot "ilustra" doar o bucăţică din filmul derulat pe scena din Music Pub.

A fost odată ca niciodată un blogger. Cam pe locul 33 în ZeList (dar a fost şi mai sus in zilele bune). Care inevitabil, într-o zi, s-a indrăgostit până peste urechi. Şi s-a asumat. În faţa prietenilor. În faţa lui Dumnezeu ortodox. Şi a Medeei cu pretioasa ei cutie. Cu maşina şi motocicleta de rigoare. Şi apoi..s-au veselit. Cu o mini ţiganiadă Cu naşii ... Şi prietenii Au dansat.. Si au cântat... Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa..cum m-am priceput. Hai, paaaaaaaaaaaa!

M-au isterizat cei de la Electrica. Din nou. În concluzie, fără cuprins şi încheiere(ca n-am), citiţi asta . Howgh! PS: Eventual ascultaţi şi acest zeitgeist propus de Mafia. Nu-i neapărat stilul meu preferat de muzici, dar se asortează cu vremurile.:) Asculta mai multe audio Muzica

(str. Eroilor)

EL: eu îl consider ca un fapt firesc, ca apusul, răsăritul, cafeaua de dimineaţă, erecţia de dimineaţă şi cartea care-ţi pică din mână seara înainte de culcare şi se boţeşte sub perna până dimineaţă... EL: simplu EA: PMS-ul??????? EL: e EA:[speechless]

Iubesc Metroul. Pentru că poti citi o carte sau studia oameni cu coada ochiului, nu te blochezi în trafic, nu poluează, nu-ţi pune răbdarea la încercare...sau poate pentru că nu-l avem în Cluj? Pâna la urma nici nu-mi trebuie motive să-l iubesc. Asa am eu chef. Axiomă. În Paris nu prea mi-a dat ghes inima să fac fotografii după ce am vazut jurnalele lui Depardon şi expozitia lui Izis - "Paris des reves". M-am regăsit atât de mult în Parisul lor de acum un sfert de secol, încât am preferat să absorb, nu să redau. Am nimerit oraşul, am greşit veacul.:) Dar Metroul e special...Acolo m-am/ne-am jucat. Totul era fascinant. Afişele, canapelele Ikea ce trândăveau prin unele staţii, furnicarul de oameni care mergeau la serviciu, turistii rătăcind debusolati, căutând ceva... Noi, prostindu-ne în faţa afişelor cu reclame. Eu, rămânând cu mâna întinsă ca regele Lear spre uşile care se închideau ale metroului unde erau prietenii mei, fără nici o idee despre planul iniţial sau destinaţia

Luca: Mama, ştii ce vrea să se facă o fetiţă de la grădi când va fi mare? Mama: Ce? Luca: Să se mărite. Dar ştii ce vreau eu să mă fac? Mama: Nu, ce? Luca: Doctor ca tine. Dar, mama, aşa-i că fetiţa aia n-o să se poată mărita niciodată cu un doctor? ...