Iubesc Metroul.
Pentru că poti citi o carte sau studia oameni cu coada ochiului, nu te blochezi în trafic, nu poluează, nu-ţi pune răbdarea la încercare...sau poate pentru că nu-l avem în Cluj?
Pâna la urma nici nu-mi trebuie motive să-l iubesc. Asa am eu chef. Axiomă.
În Paris nu prea mi-a dat ghes inima să fac fotografii după ce am vazut jurnalele lui Depardon şi expozitia lui Izis - "Paris des reves". M-am regăsit atât de mult în Parisul lor de acum un sfert de secol, încât am preferat să absorb, nu să redau.
Am nimerit oraşul, am greşit veacul.:)
Dar Metroul e special...Acolo m-am/ne-am jucat.
Totul era fascinant. Afişele, canapelele Ikea ce trândăveau prin unele staţii, furnicarul de oameni care mergeau la serviciu, turistii rătăcind debusolati, căutând ceva...
Noi, prostindu-ne în faţa afişelor cu reclame.
Eu, rămânând cu mâna întinsă ca regele Lear spre uşile care se închideau ale metroului unde erau prietenii mei, fără nici o idee despre planul iniţial sau destinaţia finală.
Fiorul.
Viteza.
Şi pozele.
Pentru că poti citi o carte sau studia oameni cu coada ochiului, nu te blochezi în trafic, nu poluează, nu-ţi pune răbdarea la încercare...sau poate pentru că nu-l avem în Cluj?
Pâna la urma nici nu-mi trebuie motive să-l iubesc. Asa am eu chef. Axiomă.
În Paris nu prea mi-a dat ghes inima să fac fotografii după ce am vazut jurnalele lui Depardon şi expozitia lui Izis - "Paris des reves". M-am regăsit atât de mult în Parisul lor de acum un sfert de secol, încât am preferat să absorb, nu să redau.
Am nimerit oraşul, am greşit veacul.:)
Dar Metroul e special...Acolo m-am/ne-am jucat.
Totul era fascinant. Afişele, canapelele Ikea ce trândăveau prin unele staţii, furnicarul de oameni care mergeau la serviciu, turistii rătăcind debusolati, căutând ceva...
Noi, prostindu-ne în faţa afişelor cu reclame.
Eu, rămânând cu mâna întinsă ca regele Lear spre uşile care se închideau ale metroului unde erau prietenii mei, fără nici o idee despre planul iniţial sau destinaţia finală.
Fiorul.
Viteza.
Şi pozele.
Comentarii