Treceți la conținutul principal

The first time



Robin Beck-The First Time

Ascultam melodia asta aseară în Padiş, într-un cort, în timp ce mă lăsam răsfăţată de căldura placută ce mă învăluia în sacul de dormit şi mă gândeam la ziua care tocmai trecuse şi cât de frumos ESTE totul.
Traseul, obstacolele, rătăcirile, oamenii pe care îi întâlneşti pe parcurs, călatoria cu toate urcuşurile şi coborârile ei. Durerea. Grija. Entuziasmul.Efortul. Recompensa. Mirajul. Extazul unei clipe.
Totul este frumos. Real. Viu. Tangibil. Dureros.
Viaţa, în esenţa ei...e un lucru simplu şi frumos.
Păcat că ne amintim asta doar foarte rar. De obicei o facem în puţinele clipe în care suntem noi înşine şi trăim cu adevărat.
Howgh.
Un Padiş alb-negru
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.
8 comentarii
Citiți mai multe

Fetele noastre:)

10 comentarii
Citiți mai multe

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...
5 comentarii
Citiți mai multe