Treceți la conținutul principal

Norocoasa lovitură

Guest post de: Bizoo a.k.a Mihai-Adrian Pripon
Foto: Tya Afrim

Este data de 7 ianuarie 2010.
Nu ne-am mai vazut de 5 zile. De fapt, ne-am vazut, dar ne-am prefacut ca nu ne cunoastem. Ce ciudat, ne cunoastem de atatia ani si dintr-o data sa ma prefac ca esti o straina pt mine. Nu stiu de ce iti zic toate astea, in definitiv, nu mai avem de-a face unul cu celalalt. Da, a fost decizia mea sa ne despartim si cu toate ca mi-ai facut mult rau ,nu-ti port pica.
Imi amintesc cum ne-am cunoscut;tu de-o schioapa si eu un "barbat adevarat" de 11 ani. Parintii mei niciodata nu au fost de acord cu relatia noastra. De-aia nici nu le-am zis nimic. Am asteptat pana la varsta majoratului sa le pot spune ce se intampla,de fapt, intre noi. Nici atunci nu au fost toate roz, dar intr-un final, am invins sau mai bine zis, i-am invins. Da, pe toti cei care erau impotriva noastra. Si nu au fost putini. Nimeni nu putea intelege de ce te-am ales tocmai pe tine ,o straina, cand aveam atatea alternative "autohtone", sa le spun asa . Nu au inteles ca m-am indragostit de aroma ta, de gustul tau si de senzatiile pe care numai tu ma faceai sa le traiesc .
Am avut si noi problemele noastre,iti amintesti pauza de 2 luni de vara trecuta?Atunci mi-am dat seama pt prima data, ca poate nu ne era dat sa fim toata viata impreuna. Si am avut dreptate, cu toate ca nu imi doream asta. Ruptura dintre noi a avut loc in momentul cand voiai din ce in ce mai multi bani numai pt tine . Asta se intampla in luna noiembrie a anului trecut ,credeam ca e ceva trecator, ca asa trebuie sa fie. Dar tu nu si nu ….
Din ianuarie, tot mai multi si mai multi bani. Iti spun sincer ca ma gandeam de mai multa vreme la posibilitatea despartirii, dar luna ianuarie a fost hotaratoare pt mine. Am pus punct (sper sa nu fie nevoie si de virgula) relatiei noastre.
Din cauza ta ,sau cel putin asa sper eu, am ajuns sa fiu discriminat. Lumea nu ma mai cauta, de parca de fapt doar pe tine te voiau si eu care credeam ca sunt principala atractie. Se pare ca lumea e inselatoare cateodata, acum intre cunoscuti, prieteni si colegi, ma simt ca un negru printre ku-klux-klan-ezi. M-ar nimici daca nu as avea statura asta impunatoare. Eu cred ca sunt invidiosi pe burlacia mea, pe taria mea de a-ti spune nu, cand apari ca o ispita si toti/toate iti cad la picioare.
Din pacate, chiar daca ne-am departit, cand te vad, imi vine sa te ating, sa te strang in brate si sa te gust, la fel cum o faceam la inceput. Sper, ca odata cu trecerea timpului, sa te uit ,sa nu-mi mai provoci nici cea mai mica urma de gelozie, nici macar in momentele cand toti si toate te ating si te savureaza.
Asa ca, acum, aici iti spun adio si te las definitiv ,iubita mea LS!!!

PS: Intotdeauna m-a deranjat ca i-ai lasat pe toti sa puna gura pe tine, tigareta mea draga.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...