Treceți la conținutul principal

Prietenul meu Bubu, cel de foc şi gheaţă

Simpaticul meu prieten a avut nişte părinţi usor sadici care i-au dat un nume imposibil de pronunţat la scară universală. Şi mi-a încurcat mie zborul spre Bucureşti. Mie şi la 80% din populaţia zburătoare a planetei. Alte păcate nu are. În schimb a fost prezent în toate gândurile şi discuţiile mele (şi nu numai) din ultimele 2 săptămâni. Şi cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi devenea mai apropiat şi drag.
Ce să nu-ti placă la el?? Scuipă foc prin gheaţă, are un frate mai mare care abia aşteaptă să erupă şi el, e puternic, extrovertit, periculos, imprevizibil, incredibil de frumos şi fotogenic.
Ca-n reclama cu Măgura şi boyfriendul. E perfect, pur şi simplu.
Mă fascinează. El, Eyjafjallajokull, dintr-un no man's land din Islanda a ajuns o vedetă pentru că a făcut ce ştie orice vulcan să facă mai bine - a erupt.
Nu pare mai special decât un alt vulcan..dar este.
Pentru că eu îl iubesc, pentru că mi-aş dori să fiu acolo să-i fac poze, pentru că...de tornada devastatoare de ieri din Mississippi nu prea vorbeste lumea, dar despre el, Eyjafjallajokull curg râuri de cerneală si se fac parodii pe Acasă TV cu impotenţa vedetelor locale de a empatiza cu limba lui maternă.
Poate vi se pare aiurea să simpatizezi un vulcan ( prin definiţie e un dezastru natural), dar dacă ar fi să aleg dintre toate dezastrele naturale ale istoriei, pe Bubu l-aş iubi cel mai tare.
Pentru că m-a "afectat".
Howgh:D
ps: reclama Magura

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k