Treceți la conținutul principal

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Cititi-o, e asa...sincera! :)

" A avea incredere intr-o alta persoana inseamna a avea incredere ca omul respectiv nu are nevoie sa fie altfel decat este, nu are nevoie sa fie fals. Si asta nu tine de cat il cunosti pe respectivul om sau de felul in care ti-ar placea sa fie acel om, tine, pur si simplu, de intalnirea de har dintre doua fiinte care se aseamana prin nevoile lor.
Cand un om face ceva pentru un alt om nu pentru ca simte, ci pentru ca i se cere, este fals, mai bine nu face, se abtine. In tine ramane ceea ce simti sa faci, chiar daca ceea ce faci nu coincide cu ceea ce simti. In interiorul tau se imprima ceea ce simti. Neurmand drumul sufletului strangi frustrari, regrete, complexe. Scapate din frau, te intorc la minciuna, la neadevar, la viata ascunsa.
Sufletul pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te curete, sa te dezobisnuiasca de tot ce e fals in tine si in jurul tau. Daca pentru un asemenea om esti dispus sa iti schimbi viata, inseamna ca ai nevoie de ceea ce el iti doreste. Inseamna ca el nu a facut decat sa iti stearga geamul. Sa te uiti pe fereastra si sa o deschizi singur(a) daca vrei. Un om poate sa iti arate o cale. Daca mergi sau nu pe ea este optiunea ta."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Travel! You will feel taller!

Victoria Falls, Zimbabwe, 2014 Travel! You will feel taller! So you start off in a small village from a small country in Europe, where everything around you seems new and interesting in your first years. You discover the trees and the bees and the nature around you, and then, slowly you move on and  you look up to the sky and imagine something bigger but you have no idea how it would look or feel. Then, you move to a small town and everything suddenly becomes bigger. High school years are interesting and you discover bigger horizons and yet, you dream of something else. Then, it is time to go to college and you move to a bigger town. You feel confused and “close” gets a different meaning. “Close” now means 5 km away, whereas “close” used to mean a couple of meters away. It is crazy and huge and it takes so much time and energy to get used to it. Oh, the frustration! You don’t get why people would say “it is close by ” to something that requires walking for 5 k