Povestea nenea (care m-a cucerit pana la urma cu fervoarea cu care discuta despre fotografie) azi la curs despre anomalii si aberatii in fotografie si despre cum se chinuie tehnica sa le rezolve. Si in timp ce incercam sa inteleg fenomenul fizic nu-mi puteam opri o intrebare ce se rotea ametitor in capsorul meu cret - "DE CE??"
Iubesc anomaliile, mi se par surprinzatoare si calde. Si inedite. Nu stiu cum am reusit sa fac o paralela intre ce povestea el si ce ni se intampla noua cand cunoastem o persoana - "prima impresie". Ceva conexiuni neuronale scurtcircuitate, ca de obicei.
Cert este ca in timp ce-l ascultam cu interes si imi aminteam cat de mult iubeam optica in liceu, undeva, in plan secundar, se dezvolta o teorie elaborata despre "prima impresie".
Logic suntem fiinte rationale.Matematic vorbind ai nevoie de timp, o tona de date de procesat si muuuulta rabdare sa cunosti pe cineva. In practica se intampla cumva invers. Faci o preselectare inainte de a aplica logica in toata ecuatia asta, proces care, culmea, n-are nici o legatura cu ratiunea. E o eliberare cumplita de chimicale in doze aleatoare, mereu altele, mereu surprinzatoare.
Jonglam cu stimulii olfactivi, auditivi, vizuali, feromoni, endorfine si tot felul de alte substante care nu au nici o legatura cu rationalul si nu stii cum interactioneaza intre ele in dozele acelea. E cam aceeasi poveste ca si cu "E-urile" din industria alimentara.
Alegi pe cine sa cunosti pornind de la o baza pur instinctuala si apoi aplici ratiunea (daca mai are vreun efect).
Ma consider o persoana logica si totusi o groaza de decizii in viata le-am luat pe baza impulsurilor "chimice".
Vizualizez situatia logic vorbind, dar nu-mi pot controla "senzatiile".
Si pana la urma ratiunea e cea care ne diferentiaza de animale. Asa ne place noua sa credem, dar, dupa milioane de ani, comportamentul nostru a ramas in mare parte "animalic".
Si asta nu ii neaparat rau.
Melanjul ala inexplicabil de chimicale ne face sa fim fiecare special in felul lui de a procesa informatia din mediul inconjurator.
Daca am trai intr-o lume matematic corecta si toata lumea ar aplica aceleasi principii, am fi niste robotei.
N-ar mai exista eroarea de paralaxa si flare-ul si aberatiile cromatice.
Ar fi anost. O ecuatie cu nici o necunoscuta.
Ma frustra la un moment dat faptul ca nu-mi pot explica fenomenul de atractie-respingere.
Acum imi dau seama ca imi place asa. Iubesc flare-ul din poza asta. E special. Imi place sa fiu "animalic" surprinsa de mirosuri si sunete. Si ma bucur ca tehnica n-a evoluat inca atat de mult incat sa rezolve toate aberatiile din fotografie. E muult mai interesant asa.
Foto By: Radu Ponta
Comentarii