Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2010

Curaţenia de Crăciun- final

Introducere Probabil că au trecut cele 3 zile din ciclul "mai m-am gândit" pentru că astăzi am fost tristă. Nici de cadourile frumoase primite de la BL-moş nu m-am putut bucura aşa cum numai eu o fac - cu gesturi de "drama queen", îmbrătişări ce-ţi taie respiraţia şi mult zgomot. Weekendul trecut, pachetele donate de voi au întâlnit mai întâi echipa CERT( Community Emergency Response Team), prin intermediul lui Adi Hădean, căruia ii mulţumesc ...că există. Echipa CERT avea maşinile şi logistica, mergeau în aceeaşi direcţie ca noi, aşa că era firesc să ne unim forţele. Ziua de miercuri a fost pentru mine un cadou nesperat. După postarea lui Adi de marţi noaptea, a doua zi îmi zbârnâia telefonul ca la un call center. Oameni dornici să ajute, prieteni care aveau prieteni care cunoşteau oameni cu maşini de teren. Au fost incredibile reactiile tuturor.  Miercuri noaptea,  la hala din Vâlcele,  hainele au fost triate, pachetele invelite în hârtie colorată, alimentele ambal…

Povestioare CERT ( serie)

I. Ce mai faci, bunicule? Ce mai faci, bunicule? întreb omul pe faţa căruia poti citi istoria Munţilor Apuseni.  Răspunde simplu şi scurt: “ia, bine”. Câţi ani ai, bunicule? ”83”. Dar din ce trăieşti? 

 "Din ce muncesc” răspunde dârz bunicul.. Te-am văzut cu două vaci. Sunt ale tale? Răspunde dând afirmativ din cap. Văd că ai pregătit fân pentru ele. Cine îl coseşte? “Io, cin’ să îl coseasca? Ce aţi adus în pachetele alea?” Câte ceva de mâncare, haine, fructe, cozonac. “No, bine. Puneţi-le acolo. ” “No”, spune bunicul dând senzaţia că se grăbeşte. Dar te grăbeşti, bunicule…unde te grăbeşti? “E…am de lucru şi vacile îmi tremură de frig”.
Bine, bunicule. Îţi dorim sărbători fericite, multă sănătate şi vom reveni cât de curând.  “Mulţămesc, drajilor!” şi a plecat grăbit Text: CERT Transilvania Fotografii: Tya Afrim

Seria "Miracole de Crăciun" - dubla 2

Dacă anul trecut au fost o carte şi un om drag, miracolul de anul acesta este o acţiune umanitară şi o duzină de oameni frumoşi. Oameni pe care i-am iubit din prima clipă, pe toţi şi pe fiecare..pe rând, pentru că am rezonat foarte tare cu ei. Oameni...şi atât.  Miracolele astea devin din ce în ce mai bune pe an ce trece. V-aş povesti despre aventura cu CERT din weekendul ăsta, dar nu pot. Dacă aş putea, cu siguranţă aş face-o. Nu pot s-o cuprind. Simt de la tristeţe profundă până la exaltare. Toată gama. În acelaşi timp.  Ah, da..şi oboseală. O oboseală plăcută. Promit că o să vă spun povestea mai târziu, când mă voi linişti şi voi putea fi coerentă.  Somn uşor.:) Tai. ps: Poate că fotografia din punct de vedere tehnic e praf, dar povestea ei e frumoasă şi sentimentul pe care l-am avut eu când am făcut-o nu se compară cu nimic.

A fost odată ca niciodată..

Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.
Nu, n-o să vă plictisesc cu o poveste lungă. O să vă şoptesc doar, înainte de culcare, că acum 2 ore a trecut Moşul pe la mine. Via Adi si Starbucks printr-un barter super avantajos pentru mine.
Am primit la schimb, pentru o povestioară prăfuită, o tonă de cafea bună, o puzderie de poveşti despre boabele  verzi ca un ciorchine de strugure care trăiesc în Africa şi Asia, se impregnează cu aromele pământului de acolo, povestesc cu vegetaţia autohtonă şi fură din aromele ei, stau cuminţi la prăjit, se ambalează deştept, aterizează într-o plasă eco la mine sub brad, apoi în french press-ul cu care m-a cadorisit Starbucks şi de acolo pe papilele mele extaziate de aromele exotice şi ahtiate după cafea şi prieteni buni, aşa ca Adi si Raluca.
Povestea va merge mai departe, dar nu acum, aici..Zilele următoare, la o cafea cu oamenii ăştia dragi.
Mulţumesc, Adi.:)

Teatru umanitar de Crăciun

Pentru cei din satul Plopi. Ne-am gândit să-l jucăm la Christmas Party.
Vă ofer un preview din brainstormingul pentru scenariu:))
***

Astig: hai sa facem capra cu 3 iezi
Astig: si o bagam si pe scufita
Astig: si facem povestea sa il fufu pe lup
Astig: sa mind fuck him
Astig: trimite scufita unul dintre iezi la buna-sa
Astig: si putem face asa un mix de povesti cu lupi
...
mihai: sau sa o facem pe capra schizofrenica
mihai: si alter egoul ei sa fie scufita rosie
Astig: dar daca bagam schizofrenie
Astig: tre' sa o facem smart
Astig: ca sa isi dea lumea seama ca ii schizofrenica
Astig: si toata treaba care o face lupu sa fie numa terapie pentru capra
Astig: adica no, ca merge sa manance iezii numa ca sa o sperie pe capra si sa scape de scufita rosie
...
Astig: sau
Astig: putem sa incepem cu capra cu trei iezi
Astig: si cand merge lupu la usa la astia
Astig: sa apara mai multe personaje
Astig: sa ii faca lupului un intervention
Astig: sa ii explice ca trebuie sa se opreasca
...
Astig:…

Curăţenia de Crăciun-faza 1

Aseară, pâna pe la 11 noaptea, în subsolul belese s-au asamblat, securizat şi label-uit primele pachete pentru cele 2 familii cu 5 copii din satele Lemniu şi Buzas, jud. Sălaj.  În paralel Mimi cumpăra alimentele şi se pregatea pentru distribuirea lor.
Astăzi a fost zi de release. Pachetele au pornit spre destinatari. Pentru ei, astăzi va fi Crăciun.:)
Mulţumesc Bizoo, Miha, Astig, Bogdan, Mimi pentru ajutorul cu logistica şi celorlalţi (mulţi şi anonimi) pentru donaţii.
Urmează faza 2- Plopi. Sperăm să reuşim să strângem suma necesară pentru a le cumpăra alimente celor 10 familii izolate în sătucul acela uitat de lume.
"Vă ţin în buclă!"
Tai.



Curatenia de Craciun

Motto:
"Dă ce ai. Pentru unii reprezintă mai mult decat crezi" - Henry Wadsworth Longfellow
Loc: Satul Plopi din comuna Valea Ierii este un sat idilic pentru cei care se află în trecere. Rupt de lume, inundat de linişte... parcă intri într-un alt tărâm. Am aflat de la Crucea Roşie că, pentru oamenii care trăiesc acolo, realitatea este crudă. Premisa: Povesteam într-o zi pe balcon ce trist este că unii copii din satele de munte au renunţat la şcoală pentru că nu au haine groase şi încălţăminte adecvată ca să "pedaleze" atâţia km. Şi aşa s-a născut ideea să-i ajutăm cu ce avem. Cuprins: Ne-am deschis sufletul şi apoi dulapurile şi am căutat lucruri inutile pentru noi, dar care fac diferenţa pentru familiile nevoiaşe. Haine groase, rucsaci, rechizite, încălţăminte de iarnă, jucării. După vreo câteva telefoane şi faxuri ne-am dat seama că nu doar copiii au nevoie de ajutor. Nici părinţii lor şi alţi câţiva bătrâni din sat nu au o situaţie prea roz.  Aşa că am adăugat si nişte…