Treceți la conținutul principal

Curatenia de Craciun

Motto:
"Dă ce ai. Pentru unii reprezintă mai mult decat crezi" - Henry Wadsworth Longfellow
Loc:
Satul Plopi din comuna Valea Ierii este un sat idilic pentru cei care se află în trecere. Rupt de lume, inundat de linişte... parcă intri într-un alt tărâm. Am aflat de la Crucea Roşie că, pentru oamenii care trăiesc acolo, realitatea este crudă.
Premisa:
Povesteam într-o zi pe balcon ce trist este că unii copii din satele de munte au renunţat la şcoală pentru că nu au haine groase şi încălţăminte adecvată ca să "pedaleze" atâţia km. Şi aşa s-a născut ideea să-i ajutăm cu ce avem.
Cuprins:
Ne-am deschis sufletul şi apoi dulapurile şi am căutat lucruri inutile pentru noi, dar care fac diferenţa pentru familiile nevoiaşe. Haine groase, rucsaci, rechizite, încălţăminte de iarnă, jucării.
După vreo câteva telefoane şi faxuri ne-am dat seama că nu doar copiii au nevoie de ajutor. Nici părinţii lor şi alţi câţiva bătrâni din sat nu au o situaţie prea roz.  Aşa că am adăugat si nişte bănuţi pentru alimente şi dulciuri.
Acţiunea va avea loc pe 18 decembrie in satul Plopi din comuna Valea Ierii.
Cum puteţi ajuta:
- donând bănuţi  sau alimente (ulei, zahar, orez, cartofi, dulciuri); dacă îmi scrieţi un e-mail vă dau mai multe detalii
- ajutând la distribuirea lor, dacă aveţi o maşină 4X4 şi puteţi veni cu noi în ziua de 18 Dec 2010
Încheiere
Dacă se strâng suficienţi bani, noi sperăm să fie un "happy end".

PS: Aveţi ataşat documentul primit de la Crucea Roşie.

Comentarii

Horatiu Curutiu a spus…
:( am vazut doar acum postarea ta. Puteam sa ajut cu un 4x4.
Tya a spus…
Multumesc mult, Horatiu. Am facut rost de vreo 20. :) A fost ok. Saru'mana pentru intentie si sarbatori fericite!

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...