sâmbătă, 18 decembrie 2010

Seria "Miracole de Crăciun" - dubla 2

Dacă anul trecut au fost o carte şi un om drag, miracolul de anul acesta este o acţiune umanitară şi o duzină de oameni frumoşi. Oameni pe care i-am iubit din prima clipă, pe toţi şi pe fiecare..pe rând, pentru că am rezonat foarte tare cu ei. Oameni...şi atât. 
Miracolele astea devin din ce în ce mai bune pe an ce trece.
V-aş povesti despre aventura cu CERT din weekendul ăsta, dar nu pot. Dacă aş putea, cu siguranţă aş face-o. Nu pot s-o cuprind. Simt de la tristeţe profundă până la exaltare. Toată gama. În acelaşi timp.  Ah, da..şi oboseală. O oboseală plăcută. Promit că o să vă spun povestea mai târziu, când mă voi linişti şi voi putea fi coerentă. 
Somn uşor.:)
Tai.
ps: Poate că fotografia din punct de vedere tehnic e praf, dar povestea ei e frumoasă şi sentimentul pe care l-am avut eu când am făcut-o nu se compară cu nimic.

3 comentarii:

Paul spunea...

foarte bine Tya :)


Tony
spunea...

tehnic praf? dar cine se mai gandeste la partea tehnica cand fotografia ne prezinta universul intim al unui caracter? cand iti ridica mai multe intrebari decat chiar starile de caldura si familiaritate? ce are in mana? e o bucata de paine sau ceva drag invelit intr-o panza?sau mainile, sunt ale celui ce da sau ale celui ce a primit? s.a.m.d.
Imi place ca apar si pernele in cadru. Si ar mai fi de observat multe dar: emotia data de fotografie nu va depinde nicicand de ISO sau sharp-ul ei, ci de inima celui ce se uita prin catarea aparatului

Tya spunea...

Tony, multumesc.:)