Maine va fi "the first day of the rest of my life".
Intru in sevraj numai cand ma gandesc. Acum cateva saptamani am inceput ( pentru prima data in 10 ani) sa cochetez cu ideea de a ma lasa de fumat.Azi m-am decis sa fac un exercitiu de vointa de 2 zile.Sa-mi supun in weekend corpul si mintea la "chinuri" groaznice. In seara asta, dupa ce m-am dus la filarmonica cu cel mai inversunat "misogin" ( ma rog, eu nu-l cred dar el sustine ca ii) din firma si a promis ca va deveni intruchiparea cavalerismului demult apus atat timp cat eu nu fumez, m-am gandit sa extind pariul cu mine.
Bineinteles ca nimeni dintre cei care ma cunosc nu ma cred in stare si nu-i condamn. Pana si eu am dubii serioase.
Mi-am amintit de anii de liceu si de campaniile inversunate antifumat pe care le aveam cu prietenii mei - santaje sentimentale, monede puse pe calea ferata si gravate apoi cu "be free" si alte prostioare, prelegeri interminabile, dragalasenii, agresivitate..ma rog , cam toata gama.Eram incredibil de persuasiva si inventiva pe vremea aia. A da..si mai voiam sa ma fac chirurg si sa salvez lumea.:)
Si mi-am mai amintit( am avut timp sa reflectez puternic pe muzica lui Brahms ) de prima tigara.
Cand te gandesti ca totul a inceput cu proza fantastica a lui Bacovia. Sau poate cu mama care a fumat pana a intrat in sala de nasteri?
Sa zicem totusi ca a fost vina lui Bacovia.( Asta pentru ca cineva trebuie sa fie de vina si eu nu-s "cineva"). Nu stiu de ce tineam mortis sa citeasca John Bacovia. Poate pentru ca imi placea mie mult. Nu-mi mai amintesc, dar stiu ca a promis ca citeste daca fumez o tigara.
I-am dat cartea si am batut palma.
Am ajuns acasa, am luat o tigara de la mama si mi-am aprins-o la gura sobei. Mi s-a parut cea mai scarboasa chestie ever. Nu intelegeam cum pot oamenii sa faca asta. Am fumat-o pana la capat cu un sentiment metafizic de greata. Dar pariul era pariu. John s-a ales cu o "culturalizare" fortata iar eu m-am apucat de fumat. Nu chiar atunci , poate un an mai tarziu..dar acela a fost momentul "t0".
"to be continued.."
Intru in sevraj numai cand ma gandesc. Acum cateva saptamani am inceput ( pentru prima data in 10 ani) sa cochetez cu ideea de a ma lasa de fumat.Azi m-am decis sa fac un exercitiu de vointa de 2 zile.Sa-mi supun in weekend corpul si mintea la "chinuri" groaznice. In seara asta, dupa ce m-am dus la filarmonica cu cel mai inversunat "misogin" ( ma rog, eu nu-l cred dar el sustine ca ii) din firma si a promis ca va deveni intruchiparea cavalerismului demult apus atat timp cat eu nu fumez, m-am gandit sa extind pariul cu mine.
Bineinteles ca nimeni dintre cei care ma cunosc nu ma cred in stare si nu-i condamn. Pana si eu am dubii serioase.
Mi-am amintit de anii de liceu si de campaniile inversunate antifumat pe care le aveam cu prietenii mei - santaje sentimentale, monede puse pe calea ferata si gravate apoi cu "be free" si alte prostioare, prelegeri interminabile, dragalasenii, agresivitate..ma rog , cam toata gama.Eram incredibil de persuasiva si inventiva pe vremea aia. A da..si mai voiam sa ma fac chirurg si sa salvez lumea.:)
Si mi-am mai amintit( am avut timp sa reflectez puternic pe muzica lui Brahms ) de prima tigara.
Cand te gandesti ca totul a inceput cu proza fantastica a lui Bacovia. Sau poate cu mama care a fumat pana a intrat in sala de nasteri?
Sa zicem totusi ca a fost vina lui Bacovia.( Asta pentru ca cineva trebuie sa fie de vina si eu nu-s "cineva"). Nu stiu de ce tineam mortis sa citeasca John Bacovia. Poate pentru ca imi placea mie mult. Nu-mi mai amintesc, dar stiu ca a promis ca citeste daca fumez o tigara.
I-am dat cartea si am batut palma.
Am ajuns acasa, am luat o tigara de la mama si mi-am aprins-o la gura sobei. Mi s-a parut cea mai scarboasa chestie ever. Nu intelegeam cum pot oamenii sa faca asta. Am fumat-o pana la capat cu un sentiment metafizic de greata. Dar pariul era pariu. John s-a ales cu o "culturalizare" fortata iar eu m-am apucat de fumat. Nu chiar atunci , poate un an mai tarziu..dar acela a fost momentul "t0".
"to be continued.."
Comentarii