Treceți la conținutul principal

Six degrees of inner turbulence


De la portaru' de la Banca Tiriac, cosmeticiana mea si 99% din oamenii care ma cunosc mai mult sau mai putin, toti stiu ca nu am rabdare.
Dar deloc, deloc. Indiferent daca povestim despre chestii insignifiante sau extrem de importante.
Daca-mi ies in primele 6 minute e ok, daca nu, caut alte solutii rapide.Daca tot nu reusesc, renunt.
Probabil ca ii un defect major dar deriva din faptul ca nu am timp. De cand ma stiu am trait ca si cum maine as muri si n-am facut tot ce mi-am propus.
Nu stiu de unde am avut iminenta asta a mortii de mic copil.
Poate am citit prea mult Cioran si Eliade, sau poate asa am ales eu sa traiesc.
Aseara, dupa serviciu s-au stins luminile in tot orasul. Era o bezna cumplita. In prima faza m-am simtit singura in trafic, pentru ca sunt obisnuita sa interactionez cu ceilalti soferi si mediul inconjurator cand sunt la volan. Zambesc, cant, le urmaresc reactiile si ma amuz. Brusc nu mai vedeam decat luminile de faruri. Peisajul, oamenii..disparusera. Au ramas doar intunericul si luminitele mobile.
Dupa 6 minute de anxietate m-am linistit. Am parcat masina si m-am plimbat un pic. Mi s-a parut chiar odihnitoare bezna din Manastur. Era asa bine sa fie "blank".
Lipsa stimulilor vizuali m-a relaxat teribil, mai ales ca eu nu ma poooooooot relaxa pur si simplu.
N-am timp!
So,try catch me if you can! No way, no how!;))))

Foto:Emi Cristea
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.
8 comentarii
Citiți mai multe

Weekend cu "surprize"

ACTUL 1: Propunerea indecentă Mă găseşte Groparu împrăstiată în mii de bucăti peste tot prin balcon. Isi aprinde o ţigară, ia o lopată şi ca un gropar cu suflet mare, care este, se apucă meticulos de adunat bucatile. Mă recompune şi propune: "hai cu noi mâine în Retezat la o cabana. Oameni faini, zonă faină...cântăm, bem.". Raspunsul, clasic de om (în)frânt, vine aproape instantaneu: - N-am bani, n-am chef, urăsc drumul ala, n-am nici un fel de resurse uoatsoever. - Mai gandeste-te! Nu costă foarte mult, e doar o căbănuţă, cazarea e rezolvată, plătim doar mancarea. Şi mai mă gândesc....Aşa tentant era să-mi plâng de milă un weekend întreg...Oh, well... De ce să-mi fie bine, când poate să-mi fie rău?? Şi strig: VIIIN!!!! ACTUL 2 Drumul Vineri dupa serviciu l-am agatat pe Mihai de la gara şi am purces spre Hateg cu Gropar şi Bianca, pe drumul meu "preferat". Intregul glob pamantesc ar trebui să stie pana acum cât de tare urăsc ( nu-i chiar ură, e ceva amestecat) ...
2 comentarii
Citiți mai multe