Treceți la conținutul principal

Viata e simpla!


Azi, Luca a golit tot samponul in chiuveta. Cand l-a intrebat maica-sa de ce a facut-o a spus ca il usturau ochii cand il spala pe par. Si a ascuns forfecuta de unghii pentru ca uraste sa i se taie unghiile. Aaa..si a mai varsat vreo doua sticle de ulei in cosul de gunoi dar asta nu pentru ca ar fi avut o problema, doar asa..pentru hidratarea pielii.;)). So, si-a rezolvat (destul de eficient pentru un copil de 2 ani) cam toate problemele pe care le avea. Simplu, nu?
E ciudat cum stim cand suntem copii ca viata e simpla si uitam pe parcurs chestia asta. Spunem ca ne maturizam si de fapt ne pierdem in detalii, ne complicam inutil, ne savuram depresiile, fobiile si ne plangem mai mult decat actionam. Stim mai multe dar pierdem din vedere esentialul. Viata e simpla..pana si un copil de 2 ani stie asta. Oare de ce ne e noua, oamenilor mari, atat de greu sa ne amintim?:)
Tks, Luca!
ps: photo: Aris- exit, stage right!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Weekend cu "surprize"

ACTUL 1: Propunerea indecentă Mă găseşte Groparu împrăstiată în mii de bucăti peste tot prin balcon. Isi aprinde o ţigară, ia o lopată şi ca un gropar cu suflet mare, care este, se apucă meticulos de adunat bucatile. Mă recompune şi propune: "hai cu noi mâine în Retezat la o cabana. Oameni faini, zonă faină...cântăm, bem.". Raspunsul, clasic de om (în)frânt, vine aproape instantaneu: - N-am bani, n-am chef, urăsc drumul ala, n-am nici un fel de resurse uoatsoever. - Mai gandeste-te! Nu costă foarte mult, e doar o căbănuţă, cazarea e rezolvată, plătim doar mancarea. Şi mai mă gândesc....Aşa tentant era să-mi plâng de milă un weekend întreg...Oh, well... De ce să-mi fie bine, când poate să-mi fie rău?? Şi strig: VIIIN!!!! ACTUL 2 Drumul Vineri dupa serviciu l-am agatat pe Mihai de la gara şi am purces spre Hateg cu Gropar şi Bianca, pe drumul meu "preferat". Intregul glob pamantesc ar trebui să stie pana acum cât de tare urăsc ( nu-i chiar ură, e ceva amestecat) ...