Treceți la conținutul principal

Boem

Deci da..azi am contribuit. Cu elanul unei mega, hiper grele zile de luni, dar am "produs" ceva. Am primit atatea taskuri din toate colturile lumii incat mi-a trebuit o zi intreaga sa le prioritizez si apoi sa ma gandesc la victime carora sa le reassignez. Well, cineva trebuie s-o faca si pe asta. Am mai dat si cativa clici, da' asa blur-uiti, nu foarte bine definiti.
Pe la 5 pm , desi eram franta, cochetam cu ideea vernisajului foto a lui Dan Beudean.
Taskurile vor fi acolo si maine, after all..vernisajul e doar azi.
Cer detalii lui Mihai ( da, tu!:P), o conving pe Ioana care renunta, evident, la taskurile ei pe ziua de azi ... Ce nu face omu' pentru un pic de "culturalizare"?
Pornim pe la 6 cu elan pionieresc si o oprire la benzinarie( a, da..imi amintesc ca n-am benzina si alimentez ...pfuiii).
Gasim adresa cu ochii inchisi si surpriza. Ne trezim catapultate din secolul 21 direeeeeeeeect in 18. De la birourile noastre corporatiste cu clasicele bare de inox si termopane, intr-o cladire veche de langa cimitir cu o curte interioara mare, balcoane din fier forjat si multe apartamente dispuse foarte ..dreptunghiular si intortocheat. Ioana face 2 pasi in fata si vreo 3 inapoi si ma intreaba "are you sure? hai sa ne intoarcem!" Nu prea era in elementul ei.
"Don't worry, there's no sugar!" Clar ca trebuia sa mergem. Nu renunt eu asa usor. Gasim o cale de acces in labirintul ala si...ne trezim pe un balcon cu multi oameni care beau vin rosu din pahare de plastic si discutau... metafizica.
Imi gasesc o cunostiinta, evident,..salut si ne "insinuam" in "sala vernisajului".
O privesc pe Ioana cum sta blocata in usa, total dezorientata, cu niste ochisori imensi si inocenti "like hell" si abia ma abtin sa nu rad.
Camera mea din adolescenta cred ca era la fel, in zilele bune, dar la o scara muuult mai mare si un pic mai curata. In rest, o multime de chestii lipite pe pereti, muuult prea multe sa retii ceva si sa intelegi ceva , inghesuite in juma' de metru patrat. Stam incremenite si ne rotim privirea prin camera. Ne-am fi miscat noi dar nu incapeam. Doar privirea ne-o puteam plimba. Iese un tip de dupa o usa "evantai" si face deliciul vernisajului: "Bah, expozitia ca expozitia, dar baia ii dementiala!!!!". Buun, ne-am lamurit in 2 minute cum sta treaba cu "exponatele", am facut o reverenta si am .."exit, stage right" ca nu mai puteam. Trebuia sa ne exprimam ca altfel, explodam.
Mergem in Insomnia la un ceai si tragem concluziile:
1. exista oameni mai fucked up decat noi! yes!
2. descoperim ca eu am vazut partea de sus a expozitiei si ea pe cea de jos asa ca impreuna construim "poza" completa.
3. ajungem la un feeling mutual "de bine". N-am mai avut demult o seara asa boema.
4. expozitia a fost un succes. Scopul unui artist ii sa socheze. Am fost surprinse maxim, deci a fost fain.
Am rezistat maxim o ora in Insomnia. Suntem fumatoare dar asa fum ca acolo n-am vazut in viata mea. M-am aruncat cu totul in masina de spalat cand am ajuns acasa. Oricum eram gata centrifugata de evenimentele zilei de azi.
The end.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Cititi-o, e asa...sincera! :)

" A avea incredere intr-o alta persoana inseamna a avea incredere ca omul respectiv nu are nevoie sa fie altfel decat este, nu are nevoie sa fie fals. Si asta nu tine de cat il cunosti pe respectivul om sau de felul in care ti-ar placea sa fie acel om, tine, pur si simplu, de intalnirea de har dintre doua fiinte care se aseamana prin nevoile lor.
Cand un om face ceva pentru un alt om nu pentru ca simte, ci pentru ca i se cere, este fals, mai bine nu face, se abtine. In tine ramane ceea ce simti sa faci, chiar daca ceea ce faci nu coincide cu ceea ce simti. In interiorul tau se imprima ceea ce simti. Neurmand drumul sufletului strangi frustrari, regrete, complexe. Scapate din frau, te intorc la minciuna, la neadevar, la viata ascunsa.
Sufletul pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te cu…

Interviu cu Flaviu Zapca

Flaviu nu este o vedetă, dar pentru noi, oamenii care îl iubim, este cu siguranţă un V.I.P.
Aşa că astăzi, l-am "înghesuit" pe balcon şi i-am luat un interviu "fulger".
Mulţumim BLS pentru spaţiul şi timpul acordat ( glumesc, interviul a fost după orele de serviciu;))!
--------------------------------------
T: Autoportret din 3 cuvinte:
F: Vesel.Ambiţios. Excitat.
T: De unde vii?
F: De la mama, cu tot dragul.:)
T: Încotro ??
F: Spre vârfuri înalte.
T: Ai vrea să înoţi cu delfinii?
F: Nu, pentru că spermează în mare.
T: Cu ce replică ai agăţa o fată la căţărat?
F: Acum că te-am învăţat să te caţeri, n-ai vrea să te caţeri pe mine?
T: Cât te ţin picioarele?
F: Toată ziua.
T: Ce te face să fii zen?
F: Cabana Plaiu' Foii.
T: De ce te iubeşte lumea?
F: Pentru defectele mele - e.g. mă implic prea mult.
T: Ai vrea să zbori? Şi dacă "da", de la ce etaj?
F: Aş vrea să sar cu paraşuta.:)
T: Câte fire de nisip are Vama Veche?
F: Toate.
T: Ce faci când înnebunesc salcâmii?
F: Nu sunt cum…

Indian Love Photostory

Fort Alibag, India 2016