Pentru ca a inceput Craciunul si odata cu el ma apuca tot felul de crize existentiale si mai ales, pentru ca am aflat azi ca toti barbatii "buni" ( a.k.a "care stiu sa gateasca") sunt "luati" deja , m-am gandit sa ma resemnez si sa fac ceva ce n-am facut demult, adica sa-mi gatesc.
Buun...ma uit in frigider si descopar cu stupoare ca arata ca o pivnita frantuzeasca de Camembert (in frigiderul meu nu prea este nimic in afara de 100 de feluri de branze, din vremuri demult apuse - is mai branzifora decat Rattatouille!) si miroase a penicilina cu mutatii genetice.
Le iau in ordine "cronologica" si le sortez. Gunoi, gunoi, gunoi..valabil. Yupiii..
Am gasit o branza valabila. Deci, va fi placinta dobrogeana.
Cat poate fi de greu?? Pana la urma foietajul l-am luat de la Billa, branza trebuie razuita si gata. So, printre 2 replici pe IM, un slideshow de poze si 3 vidoclipuri pe Youtube, ma apuc de razuit ...branza, cu tot cu degetel (imi las o bucata de ADN in placinta, sa nu care cumva sa zica cineva ca nu m-am implicat suficient!), murdaresc o tona de vase, fac un covor de branza pe jos prin bucatarie si il car cu mine prin toata casa( pentru ca slide-aiesc mereu intre bucatarie si computer), imprastii compozitia pe robotul de bucatarie ( care nu are alt rol decat sa colecteze praful), manjesc aragazul, mobila de bucatarie, robinetul, hainele...si cam atat, cred.
Aprind cuptorul ( la faza asta is mai avansata decat Ioana, care sustinea ca ii stricat cuptorul ei, pentru ca nu stia de delay-ul de 10 secunde - masura de siguranta pentru copii si anti-Ioana se pare;))), programez timerul si ma apuc foarte mandra de mine sa-mi blog-aresc isprava.
Am un "deja vu"...In momentul in care ma asez in fata calculatorului se cam termina totul. Uit de mine. Data trecuta cand am incercat ceva de genul, am simtit fumul dupa 10 min de foc "deschis" si asta pentru ca incepusem sa nu mai pot respira.
A da..si ghiciti cine trebuie sa aspire si sa spele vase la 12 noaptea ?
Daca imi fac un ERP (pe romaneste-Enterprise Resource Planning) al placintei asteia, ajung la concluzia ca ii cea mai scumpa placinta din lume, serios.
Timp, oboseala, durere, pansamente pentru rana, detergent de vase, nervii vecinilor terorizati de aspirator, spalat perdele, consumat tone de gaz sa reincalzesc incaperea dupa ce am aerisit, apa pentru spalat..clar, epuizez rapid resursele naturale ale planetei in ritmul asta.
Si cand ma gandesc la laboratoarele de patiserie si la oamenii aia necajiti cu familii si o groaza de guri de hranit, pe care i-as trimite in somaj daca mi-as gati acasa, ma apuca asa o milaaa, mi se rupe sufletul, serios.
Deci, da...azi imi gatesc.
Dar, de maine..promit ca nu mai fac! Las profesionistii sa faca asta, ca-i mai eficient!
Si daca nu ma mai vedeti online, please call 911!!!!! ( sau 112):P
Buun...ma uit in frigider si descopar cu stupoare ca arata ca o pivnita frantuzeasca de Camembert (in frigiderul meu nu prea este nimic in afara de 100 de feluri de branze, din vremuri demult apuse - is mai branzifora decat Rattatouille!) si miroase a penicilina cu mutatii genetice.
Le iau in ordine "cronologica" si le sortez. Gunoi, gunoi, gunoi..valabil. Yupiii..
Am gasit o branza valabila. Deci, va fi placinta dobrogeana.
Cat poate fi de greu?? Pana la urma foietajul l-am luat de la Billa, branza trebuie razuita si gata. So, printre 2 replici pe IM, un slideshow de poze si 3 vidoclipuri pe Youtube, ma apuc de razuit ...branza, cu tot cu degetel (imi las o bucata de ADN in placinta, sa nu care cumva sa zica cineva ca nu m-am implicat suficient!), murdaresc o tona de vase, fac un covor de branza pe jos prin bucatarie si il car cu mine prin toata casa( pentru ca slide-aiesc mereu intre bucatarie si computer), imprastii compozitia pe robotul de bucatarie ( care nu are alt rol decat sa colecteze praful), manjesc aragazul, mobila de bucatarie, robinetul, hainele...si cam atat, cred.
Aprind cuptorul ( la faza asta is mai avansata decat Ioana, care sustinea ca ii stricat cuptorul ei, pentru ca nu stia de delay-ul de 10 secunde - masura de siguranta pentru copii si anti-Ioana se pare;))), programez timerul si ma apuc foarte mandra de mine sa-mi blog-aresc isprava.
Am un "deja vu"...In momentul in care ma asez in fata calculatorului se cam termina totul. Uit de mine. Data trecuta cand am incercat ceva de genul, am simtit fumul dupa 10 min de foc "deschis" si asta pentru ca incepusem sa nu mai pot respira.
A da..si ghiciti cine trebuie sa aspire si sa spele vase la 12 noaptea ?
Daca imi fac un ERP (pe romaneste-Enterprise Resource Planning) al placintei asteia, ajung la concluzia ca ii cea mai scumpa placinta din lume, serios.
Timp, oboseala, durere, pansamente pentru rana, detergent de vase, nervii vecinilor terorizati de aspirator, spalat perdele, consumat tone de gaz sa reincalzesc incaperea dupa ce am aerisit, apa pentru spalat..clar, epuizez rapid resursele naturale ale planetei in ritmul asta.
Si cand ma gandesc la laboratoarele de patiserie si la oamenii aia necajiti cu familii si o groaza de guri de hranit, pe care i-as trimite in somaj daca mi-as gati acasa, ma apuca asa o milaaa, mi se rupe sufletul, serios.
Deci, da...azi imi gatesc.
Dar, de maine..promit ca nu mai fac! Las profesionistii sa faca asta, ca-i mai eficient!
Si daca nu ma mai vedeti online, please call 911!!!!! ( sau 112):P
Comentarii