Treceți la conținutul principal

Declar deschis...Craciunul!

In fiecare an organizam la firma "BL-mosh". Noi organizam, nu firma. Firma nu stie ca e Craciun,n-a auzit nici de bonusuri si ma tem ca nu crede nici in mos Craciun.
well, bummer! We do!:)
Facem tombola, tragem la sorti numele unui coleg caruia ii cumparam un cadou simbolic. Totul ii "top secret", sunt niste reguli foarte stricte sa nu se afle "cine" cumpara "cui". "De la Bl-moshu pentru X"... Evident ca e o adevarata teorie a conspiratiei, toata lumea susoteste si intr-un final glorios, totul iese la iveala.
So, azi a trecut Szidi pe la noi cu "biletelele".
Si ne-am impodobit brazii.
Maestrul Cindre a iesit pe balcon dimineata cu un glob agatat de ureche.
Calin mi-a trimis emoticoane cu love pe IM (dupa ce m-a facut "toanta" si nu numai).
Baza se umple de indignare organizand Christmas Party si tot face comparatii de pret la meniuri intre Germania (de unde tocmai s-a intors) si RO (desi i-am zis sa se trezeasca la realitate si sa accepte situatia, pentru ca in ritmul asta, ramanem fara party de Craciun).
Daa, sigur a inceput....
Urmeaza santajele:
"tu pe cine ai tras ?"
"nu vrei sa facem schimb, te rog?"
"oare ce i-ar placea lui X?"
"daca-mi zici ce sa-i cumpar lui Z poate iti dau o idee de cadou pentru M!" etc
Toti se agita sa le fie cadoul cat mai haios si original.
Anul trecut i-am scris lui Cindre o "fantezie de iarna" sau ceva de genu'. O povestioara cu o mostenire si Insulele Caraibe si actiuni umanitare in Africa si..nu mai stiu ce am aberat..dar, am printat-o, legat-o si i-am pus-o(cartea evident) sub BL-brad.
A fost fun.
In pauza de masa (dupa ce ne-am oripilat pe Eroilor de colindele maniaco-depresive ale lui Hrusca care deja play-aza de cateva zile obsesivo-repetitiv, ne-am decis sa-i scriem lui dom'primar sa le mai schimbe ca de nu, noi ne taiem venele in zig-zag,longitudinal si daca ne enervam tare ne facem si sepuku...) am fost cu Ioana intr-o crasma turceasca.
Baclavale, cafea turceasca si ceva praji' de gris cu fistic absolut dementiale( cu un nume foarte turcesc si incurcat pe care nu l-am retinut).
M-am simtit ca acasa...( cafeaua turceasca a mamei, Ada-kaleh-ul din centru, cu rahat turcesc si baclavale).
Sigur e sarbatoare, o simt. Is linistita, relaxata, agitata, savurez totul la maxim, ma deprim, ma rasfat, cheltui bani ca apucata ( pe care nu-i am, dar "vive le ING"!!!), cumpar milioane de nimicuri numai pentru ca sclipesc si pentru ca am voie. Doar e Craciunul, nu?
Deci, da..
A inceput! Vai!:)


BL Mosh Craciun 2007
PS: Fotografii: Calin Oprea

Comentarii

Raluca Piteiu a spus…
Welcome in the world of Christmas ;)) good to know ca mai e cineva cu care sharuiesc asta :P :*
Kissu a spus…
Hahaha!... ce tare-i poza cu Blodu´ creţ! Am şi uitat de ea! Musai să-i cer o bere că l-am făcut fericit măcar şi pentru doar 5 minute... ;))

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...