Treceți la conținutul principal

Despre responsabilitate sociala

Ma intreaba Bogdan de ce nu merg la vot. Si raspunsul vine aproape instantaneu: "pentru ca momentan sunt in lumea mea si imi bag p... in lumea voastra". Well, cam explicit pentru o lady dar a avut efectul scontat. I-am taiat orice chef de prelegere interminabila despre responsabilitatea sociala si l-am adus pe un teren familiar.
"Are you ok?"
Da, chiar sunt bine. Am luat doar o pauza de la "a fi om mare" si am inceput sa regresez usor. O sa-mi revin repede, dar iti face asa bine uneori sa nu te mai gandesti la ce ai de facut in ziua urmatoare, sa nu-ti mai platesti facturile, sa-ti plangi de mila daca trebuie ( God, that feels really good!), sa nu-ti pese de societatea in care traiesti si de "obligatiile" pe care le ai. Sa fii doar tu cu tine, iresponsabil, imatur, i...Evident ca o sa platesc pentru asta, dar nu-mi pasa.
Vreau sa fac asta, imi face bine.
Imi amintesc cat de dezgustata eram in studentie de oamenii care nu merg la vot. Eram in comisii electorale, ma informam, ma agitam, voiam sa salvez tara.
A devenit coplesitor la un moment dat. Ca si cum te-ai lovi constant cu capul de zid si nu te-ai plictisi niciodata. Am ametit. Iau o pauza.
O sa-mi revin si o sa continui.
Promit ca la urmatoarele alegeri o sa ma uit la TV si o sa votez in cunostiinta de cauza. Acum is rupta de toate astea. Oricum n-as fi stiut cu cine sa votez ( de parca asta n-ar fi dilema tuturor) pentru ca n-am urmarit "procesul".
Cu scuzele de rigoare datorate tarii si poporului, ma adancesc mai tare in mine incercand sa inteleg. ( n-o sa inteleg nimic, evident..dar macar incerc. Cine-s eu sa-l contrazic pe Freud?)
Please, lasati-ma sa fiu copil doar 5 minute. Sa ma daruiesc, sa fiu fireasca, sa nu ma gandesc la conseciinte, sa ma joc, sa creez, sa..fiu eu insami, I guess.
Apoi , o sa-mi revin.
O sa ma ascund iarasi dupa scutul protector, o sa fiu productiva, responsabila, o sa contribui la "fondul de stat" etc.
Gata, fug sa ma joc!;))Tai!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...