Treceți la conținutul principal

Lucrurile marunte..

Ma intreaba Bogdan, data trecuta cand a fost in Londra, ce sa-mi aduca de acolo. Si ii zic-"pietre"!!! Am eu o problema cu bolovanii. Pe unde ma duc, ii colectionez. Oricum ma saturasem de "carpe", desi sunt o maniaca la capitolul haine. Urasc sa le cumpar, dar ma plictisesc atat de repede de ele, si ca sa-mi adaptez "mood"-ul (care mi se schimba cu frecventa curentului alternativ) la modul de a ma imbraca, gasesc mereu lucruri noi de care am "nevoie". Nu-mi propun sa fac asta, I don't get a kick out of it. Pur si simplu le vad in vitrina si le vreau. Si cum nu prea pot sa-mi refuz nimic ..le cumpar.
Sunt maniaca, n-are sens sa-mi caut scuze!
Dar de data asta chiar voiam ceva simplu. Pietre. Imi erau suficiente sa fiu happy.
So, dupa ce da o tura prin Londra si ma umple de "baby doll-uri" (ca eram in faza de "baby doll" atunci) chiar daca n-am cerut ( Bogdan stiiiiiie!), merge in Hyde Park, saracu', sa-mi caute pietre.
Astia din Londra au o problema...n-au pietre, numai iarba. Dupa indelungi cautari gaseste langa o banca niste pietre semi-ingropate. Sapa sub banca si, cu chiu cu vai, imi dezgroapa "comoara".
Buun...tic tac, trec zilele. Vin clientii nostri din Londra la mine acasa si le arat micul trofeu. Oook!
Pleaca Bogdan, again, in Londra. Vineri, inainte de a pleca de la serviciu primeste un sfat "prietenesc" de la englezi: "Daca te mai roaga Tya sa-i aduci pietre, trebuie sa stii ca e proprietatea reginei si e considerat furt. Poti sa fii arestat pentru asta."
Buun, so... vreau si eu o data un lucru marunt care ma face fericita. Si aflu cu stupoare ca-i ilegal. WTF??? Si mai ce???:))

Comentarii

Tya a spus…
J nu mai are pietre, dar are o colectie impresionanta de...pitici!;))

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...