Treceți la conținutul principal

My car and I:)

Yupiii..ninge!!!!!
Si ..bummer, nu mai pot amana. Trebuie sa-mi incalt masinuta de iarna.
Ufff, urasc sa fac asta. Urasc service-urile jegoase. Ador sa merg la reprezentanta Mitsu. Acolo ii atat de simplu. Ma duc dimineata, intru intr-un birou super fain amenajat, pun boticul, ii intind lui Dani cheile (apoi il salut), beau o cafea cu el pana imi termina baietii masina si o primesc inapoi ca noua. Si is tratata ca un om, nu ca o "femeie". Easy si atat de fun! Si gratis pe deasupra, ca toate lucrurile bune din viata;)).
Mno, ma trezesc azi dimineata cu un dezgust incomensurabil, beau 2 cafele sa-mi fac curaj si ma duc la un service de cartier( a.k.a jegos).Imi trantesc masina pe rampa si ma postez langa ea. Baietii incearca sa scape de mine si ma trimit in birou. Astia is nebuni??? Chiar credeau ca-mi las masinuta singura sa mi-o bruscheze ei??? Sacrilegiu!!!
Ii intreb daca pot ramane cu ei sa "fumez" ( nu sa supravegez procesul, ci sa stau la o barfa cu ei. As if!). Evident ca au picat in capcana si accepta foarte incantati. Buun, ne conversam cate in luna si in stele si la sfarsit intreb cat costa.
- 60RON pentru dumneavoastra, spune unul dintre ei pe un ton lasciv, accentuand ultima parte.
Il privesc un pic confuza si nu ma pot abtine sa ma intreb daca "pentru mine" inseamna mai mult sau mai putin decat "pretul corect"?
Pentru ca am asa o figura de femeie "independenta" care striga "charge me, I can pay" sau, in traducere libera..am fata de fraier.
Whatever, trec peste asta si platesc.
Coboara baietii rampa, ma urc in masina, se deschid usile atelierului siiiiiii...
In fata service-ului un card de neni se intrec in a ma dirija sa cobor de pe rampa. Si pun pariuri.
- Poate?
- Poooooate!
- Ti-am zis eu ca poate!!!
God,people, is femeie nu leguma. Of cooourse, I CAN DRIVE!
Le zambesc laaaaaaaaaarg , imi strivesc o injuratura intre dintisori, ma abtin cu greu sa nu scot limba siii..gata. Am iesit. Lejer. Aplauze, va rog! Ovatii, ceva???
Pffffffffu, bine ca s-a terminat si asta cu bine.
Pana la anul...no more service-uri de cartier!

Comentarii

Dan Gheorghe a spus…
servisurile sunt intr-adevar o problema. multi ciudati pe acolo. toti asteapta sa le dai ceva ca sa se miste mai repede. nu mai zic de ce au patit altii, care s-au trezit cu piese schimbate, fara sa fi fost uzate. dar trebuie sa platesti o factura cat mai mare, nu?

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...