Treceți la conținutul principal

Nosce te ipsum

Cum stateam eu azi intr-o contemplare caracteristica zilelelor de sambata, in care te zgaiesti la monitor, te afunzi intr-o lene binecuvantata dupa o saptamana de munca si ai mustrari de constiinta ca n-ai chef de curatenie ( pentru ca sambata "by default" este zi de curatenie) si in loc sa faci curat te "www...", imi vine mie geniala idee sa ma google-esc. Nu stiu de ce am facut-o, poate dintr-o lene maxima si o curiozitate excesiva. Oricum nu ma asteptam sa gasesc mare lucru in afara de linkurile catre fotografiile mele, asa ca adaug la nume si cuvantul "blog" sa exclud partea foto.
Printre primele 5 rezultate apare un site cultinform cu un splash "INFOSOC" in partea de sus a paginii. Si citesc..buletinul Cultinform 49. Si descopar cu stupoare ca-s in el. Cine, eu?? Recitesc tot pasajul. Eu cred ca-i "info soc" dar ce caut eu acolo???
Verific fiecare informatie, link...da, bah..is eu!
Aflu tot felul de informatii noi despre mine...ca transmit emotii si fac chestii de care nu eram constienta.
Stau eu drept si judec stramb, again..la ce ne folosesc toate cartile citite, toate experientele de viata care ne lasa un gust amar, amar rau, da' ne sunt necesare pentru ca invatam din ele,ne definesc ca oameni, toate crizele existentiale, tot efortul de a afla cine suntem si ce putem face ..cand ii atat de simplu?
Daca vreti sa aflati cine sunteti si ce puteti face, gugaliti-va!
O sa fiti surprinsi.
Si daca nu existati pe net, n-aveti decat sa cititi carti, sa va intrebati "intrebari" si sa "traiti" in chinuri groaznice!. Dar ii mult mai simplu sa fiti "in the matrix", serios.:)
Lasati pastiluta albastra in pace( aia cu adevarul, ii deprecated), luati-o pe cea rosie, intrati in Matrix si macar dormiti linistiti 8 ore pe noapte.
Howgh!
FYR
http://www.cultinform.ro/buletin49.htm

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maria - Iubire la 10 ani.

Dialog intre fetita de 10 ani si mama: Mama : Ce s-a mai intamplat astazi la scoala? Fetita : In pauza J.(baietel) mi-a facut semn sa mergem la locul secret. Si, stii, acolo avem noi o cheie secreta imaginara si ne imaginam ca aruncam secretul intr-un loc pe harta si inchidem cu cheia (n.a. la locul secret este o harta). Mama : Si? Fetita : Si sa stii ca J. a spus ca ma place! Mama : Cum asa? Fetita : Pai, mai intai m-a intrebat daca eu il plac pe el. Si...eu am zis incetisor ca da. Si pe urma, daca m-a intrebat el, l-am intrebat si eu daca el ma place pe mine. Si a zis ca da. Si am aruncat fiecare secretul asta in celalalt capat al galaxiei. Mama : Si dupa aceea ce ati mai facut? Fetita : Pai am mai vorbit despre ce mai facem pe acasa. 

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Weekend cu "surprize"

ACTUL 1: Propunerea indecentă Mă găseşte Groparu împrăstiată în mii de bucăti peste tot prin balcon. Isi aprinde o ţigară, ia o lopată şi ca un gropar cu suflet mare, care este, se apucă meticulos de adunat bucatile. Mă recompune şi propune: "hai cu noi mâine în Retezat la o cabana. Oameni faini, zonă faină...cântăm, bem.". Raspunsul, clasic de om (în)frânt, vine aproape instantaneu: - N-am bani, n-am chef, urăsc drumul ala, n-am nici un fel de resurse uoatsoever. - Mai gandeste-te! Nu costă foarte mult, e doar o căbănuţă, cazarea e rezolvată, plătim doar mancarea. Şi mai mă gândesc....Aşa tentant era să-mi plâng de milă un weekend întreg...Oh, well... De ce să-mi fie bine, când poate să-mi fie rău?? Şi strig: VIIIN!!!! ACTUL 2 Drumul Vineri dupa serviciu l-am agatat pe Mihai de la gara şi am purces spre Hateg cu Gropar şi Bianca, pe drumul meu "preferat". Intregul glob pamantesc ar trebui să stie pana acum cât de tare urăsc ( nu-i chiar ură, e ceva amestecat) ...