Treceți la conținutul principal

"Bl-Mosul pentru copii" sau "I can. Canon!"

Ha ha! Pot si cu Canon!
Am tinut pentru prima oara in labutele din fata un Canon. Al lui Briggi. Si pe Ana. A lui Coprea. ( Nu exista grad de comparatie intre cele doua chestii, of course.)
Fara sa cunosc aparatul, intr-o lumina ingrozitor de dificila , fara trepied, cu un blitz care "procesa" abominabil de greu, cu subiecte in miscare browniana..adica in conditii tehnice imposibile, am facut poze. La copiii lui BL-Mosul. Cu un Canon! Am incalcat toate regulile de la cursul foto.
Oricum, era atata incarcatura emotionala acolo incat impresiona "pelicula" fara sa aiba nevoie de lumina. It wasn't me! It was them!
Au mers de-a busilea, au batut din palme, au recitat poezii,ne-au dansat,ne-au cantat, s-au atins, s-au adulmecat, s-au bucurat, s-au descoperit ( pe ei,pe Mosul si spatiul din jurul lor), s-au jurat ca au fost cuminti, s-au mirat, s-au jucat, au primit cadouri.
Ne-am asezat pe jos, ne-am jucat cu ei,ne-am bucurat, ne-am mirat, am cantat, am ras, i-am descoperit, i-am "sharuit", ne-au obosit, ne-am amintit.:)
Emotionant.
Pana si Mosul era un pic emotionat. Un film al copilariei cu cateva scapari regizorale ( ceasul Mosului care era in plus, mopul din parul lui si stangacia..) care, pana la urma au avut farmecul lor.
A venit Bl-Mosul mai intai la copii. Pentru ca ei merita.
O sa vina si la noi vineri si o sa simtim un pic din ceea ce simt ei tot timpul.:)
Craciun Fericit!














Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...