Treceți la conținutul principal

Exerciţii de respiraţie

În Barcelona...
Pentru că e aşa de frumos oraşul ăla de-ţi taie răsuflarea.
Plin de culoare, tumultos, innebunitor de grijuliu cu detaliile.



Cu strazi si pieţe ce vibrează de muzică...

Si stradute inguste, luminate obscur, cu rufe colorate agăţate deasupra geamurilor...



Pentru arhitectura impresionantă şi diversă..
Şi Gaudi...


Pentru că are o puzderie de castele si muzee.
Şi cafenele..

Oh, da..pieţele ticsite cu bunătăţi.
Şi pavaje cu "Ruta del modernisme".

Şi bătrâni care participa la competiţii de cusut in pieţe...
Pentru că are o plajă superbă şi o mare foarte albastră..
Şi clădiri din secolul al IV-lea...

Procesiunea de sfanta Eulalia...


Şi parcurile lui...
Străzi mereu insufleţite de hoinari, artişti, mimi, dansatori...

Pentru că are ritm şi armonie...
Şi intimitate...
Pentru că dacă paşii te poartă pe strazile lui, e atâta frumuseţe in jurul tău incât uiţi să respiri.:)

Comentarii

D-Fens a spus…
Ma asteptam la niste poze "clasice", dar vad ca ai surprins in mod special acele mici chestii care dau farmec unui loc. Pozele 6 si 7 imi plac in mod special. Ziceai ca ai imprumutat plase de carduri ... asa ca astept continuarea :)

Postări populare de pe acest blog

Pierduta. Gasitorului recompensa.

Ce lume, mon cher! Nu mai inteleg nimic, serios! (nu ca as fi inteles vreodata ceva). Eu stiu de cand ma stiu ca am reactii paradoxale. Extraveralul imi provoaca aritmii, calmantele ma agita..etc. Dar asta!? Rasfoiesc veveveul despre simptome de sevraj nicotinic... Absolut toate, dar toate articolele mentioneaza irascibilitatea/agresivitatea ca efect secundar. De cand m-am lasat de fumat parca m-a anesteziat cineva. Sunt moale, fluffy, pasnica, aiurita , aburita si defocusata siiiiiii ... Gooooooooood, nici agresiva in exprimare nu mai pot fi !!!! Mi-a anihilat complet orice urma de incisivitate. E exasperant. Soft, foggy, blurry.. Si dulce. Oh, da...gretos de dulce, la cate cheese cake-uri, baclavale si prajituri ciocolatoase ingerez impreuna cu Ioana, in ultimul timp. Ma vreau inapoi, exact asa cum eram, dar fara viciu! Gasesc tot cheesiness-ul asta dezgustator, inacceptabil, intolerabil, no way, no how, no no no! Daca ma gasiti pe undeva, va rog sa ma returnati mie. Ofer recompensa.

Fetele noastre:)

Hei, domnişoară, wake up and smell the fucking roses!

Zile aiurite la serviciu si o raceală agasantă... Astăzi am simţit de vreo 50 de ori că nu mai fac faţă, dar am reusit să-mi pastrez calmul, cel putin aparent. In traducere liberă am reusit sa nu ţip la nici unul dintre oamenii care m-au "insărcinat" cu "to do" lists interminabile, deadline=ieri. Şi, una peste alta, multe aniversari. Printre care si a mea...se pare că anul asta a ţinut exact 10 zile. Dar nu ma plâng!:P. So, pregătirile de chef... Fug de la serviciu la Kaufland. De obicei urăsc să cumpăr chestii de mancare (şi urasc şi mai tare s-o gătesc), dar dupa o zi lungă şi obositoare chiar nu aveam nici un chef. Cu bombănituri in background, si cu moneda de 50 bani in mână, "împrumut" un cărucior de cumpăraturi( descopar ulterior că e defect- probleme cu direcţia- şi îmi creste frustrarea exponenţial), intru in magazin şi incep să golesc rafturi în grabă, cu o scârbă incomensurabilă. Vreau acasăăăăă!!! Îmi venea să ţip şi să dau din picioare în magaz...