Treceți la conținutul principal

My Kingdom for Peace of Mind!

Serviciu-acasă şi în weekend-munte. O rutină pe care o inţelegeam şi o acceptam ca definiţie a vieţii. Viaţa mea. Un refuz incăpatânat să vad dincolo de anumite bariere pe care mi le-am impus. Imi doream să fiu independentă si trebuia să lupt pentru asta.
Vise de a calatori, de a invăţa lucruri noi. To do lists. O inoculare forţată de pozitivism. Aveam nevoie să-mi conserv toata energia pentru a-mi atinge scopul.
Reacţii exagerate, căutat refugiu in orice lucru care-mi oferea ceva, fie si pentru o fracţiune de secundă. Colectionar de amintiri, de trăiri intense furate de cine stie pe unde, care însumate trebuiau să dea o viaţa trăită la maxim. "My candle burns at both ends".
Aveam un plan. Si l-am respectat pâna când nu mi-a mai fost de ajuns.
Simplitatea lui a intrat in conflict cu complexitatea fiinţei mele, sau.. a vieţii?!.
În momentul în care m-am oprit din cursa nebunească, am rămas singură cu mine şi am avut impertineţa să afirm că am certitudini, am primit o palmă zdravănă de la viaţă, care m-a trântit la pământ şi m-a forţat să reevaluez...
Dorinţe pe care nu am ştiut ca le am, gustul amar al viselor neimplinite, lucruri pe care trebuie sa le fac dar nu mai am chef să le fac, nesiguranţă, temeri, intrebări chinuitoare.
O identitate pe care nu pot să mi-o asum pentru că nu o cunosc si imi e greu să o recunosc. Conţine prea multe necunoscute, prea multa suferinţă, empatie şi conştienţă. Si poate prea multă solitudine.
Pe un drum de munte, la miezul nopţii, conduc fără noimă în căutarea a ceva ce nu pot defini incă.
Şi ninge.
Într-o linişte asurzitoare, spartă doar de zgomotul ritmat si monoton al avariilor, singură pe drum, invaluita de intuneric si de fantome stroboscopice de copaci, mă izbesc singurătatea si frumuseţea vieţii. E cumplit sa fii nesigur, dar abia acum realizez că incep să trăiesc. Şi mă bucur.
Mă amuză copacul din faţă care tot dispare si apare in lumina avariilor ca intr-un joc de-a v-aţi ascunselea. Bau!
O sa pornesc motorul, dau drumul la muzică şi mă intorc spre un Cluj care nu mă mai sperie atâta.
Pentru ca acum ştiu că nesiguranţa e cheia. Şi poate că e dureros si dificil să afli ce conteaza cu adevarat pentru tine in viaţă dar nesiguranţa e un început bun.
Contact. Faruri. Drum deja alb de zăpada şi sinuos. Clujul doarme si e departe. 1 am.
Notiţe pe facturi...Nu mă mai sperie pentru că inţeleg si accept.
Un zâmbet aproape trist. Un uşor derapaj.
M-a nins.
Şi m-a liniştit.
Noapte bună!

Comentarii

faust a spus…
bune notitele astea scrise pe facturi.... imi aduc aminte de ale mele scrise in nopti de vara, pe la 4-5 am cd terminam de lucru la prima mea masina. Lucram noaptea caci doar atunci avea liber un coleg care era mecanic. Am lucrat o vara intreaga in frig si semiintuneric...
imi placea intervalul orar...nu era un suflet care sa-ti deranjeze linia sinaptica....gandurile-mi curgeau ca jiul pe malul caruia lucram, mancam, dormeam - traiam. notite in creion... I miss them

Postări populare de pe acest blog

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Cititi-o, e asa...sincera! :)

" A avea incredere intr-o alta persoana inseamna a avea incredere ca omul respectiv nu are nevoie sa fie altfel decat este, nu are nevoie sa fie fals. Si asta nu tine de cat il cunosti pe respectivul om sau de felul in care ti-ar placea sa fie acel om, tine, pur si simplu, de intalnirea de har dintre doua fiinte care se aseamana prin nevoile lor.
Cand un om face ceva pentru un alt om nu pentru ca simte, ci pentru ca i se cere, este fals, mai bine nu face, se abtine. In tine ramane ceea ce simti sa faci, chiar daca ceea ce faci nu coincide cu ceea ce simti. In interiorul tau se imprima ceea ce simti. Neurmand drumul sufletului strangi frustrari, regrete, complexe. Scapate din frau, te intorc la minciuna, la neadevar, la viata ascunsa.
Sufletul pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te cu…

Indian Love Photostory

Fort Alibag, India 2016

Interviu cu Flaviu Zapca

Flaviu nu este o vedetă, dar pentru noi, oamenii care îl iubim, este cu siguranţă un V.I.P.
Aşa că astăzi, l-am "înghesuit" pe balcon şi i-am luat un interviu "fulger".
Mulţumim BLS pentru spaţiul şi timpul acordat ( glumesc, interviul a fost după orele de serviciu;))!
--------------------------------------
T: Autoportret din 3 cuvinte:
F: Vesel.Ambiţios. Excitat.
T: De unde vii?
F: De la mama, cu tot dragul.:)
T: Încotro ??
F: Spre vârfuri înalte.
T: Ai vrea să înoţi cu delfinii?
F: Nu, pentru că spermează în mare.
T: Cu ce replică ai agăţa o fată la căţărat?
F: Acum că te-am învăţat să te caţeri, n-ai vrea să te caţeri pe mine?
T: Cât te ţin picioarele?
F: Toată ziua.
T: Ce te face să fii zen?
F: Cabana Plaiu' Foii.
T: De ce te iubeşte lumea?
F: Pentru defectele mele - e.g. mă implic prea mult.
T: Ai vrea să zbori? Şi dacă "da", de la ce etaj?
F: Aş vrea să sar cu paraşuta.:)
T: Câte fire de nisip are Vama Veche?
F: Toate.
T: Ce faci când înnebunesc salcâmii?
F: Nu sunt cum…