Well, bummer!
Vine un moment în viaţa fiecarui copil în care trebuie să se despartă de jucăriile lui. Al meu a venit mai târziu, dar..you know how They say: "Mai bine mai târziu decât niciodată". :)
După ce le-am apărat cu stoicism ( şi egoism) de toţi copiii care
mi-au încalcat teritoriul şi au râvnit la ele, acum le dau, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, copiilor autişti. Pentru că ei chiar au nevoie!
Aşa că le-am "vânat" pe toate din cotloanele lor, mai mult sau mai puţin ascunse, mi-am reamintit povestile, am zâmbit, le-am asezat cu grijă in pungi de hârtie( eco, nu?) şi le-am pregătit de livrare.
Mâine vor ajunge pe mâna unor copii care au nevoie de ele mai mult decât mine. Eu oricum am alte jucării acum...triggere si primary keys si rdl-uri, care îmi ocupă tot timpul.
Culmea..În loc să sufăr de "separation anxiety disorder", sunt chiar fericită.
Mi se pare că jucăriile îsi vor găsi din nou un scop.
Voi ce faceţi cu ale voastre??
Aşa că le-am "vânat" pe toate din cotloanele lor, mai mult sau mai puţin ascunse, mi-am reamintit povestile, am zâmbit, le-am asezat cu grijă in pungi de hârtie( eco, nu?) şi le-am pregătit de livrare.
Mâine vor ajunge pe mâna unor copii care au nevoie de ele mai mult decât mine. Eu oricum am alte jucării acum...triggere si primary keys si rdl-uri, care îmi ocupă tot timpul.
Culmea..În loc să sufăr de "separation anxiety disorder", sunt chiar fericită.
Mi se pare că jucăriile îsi vor găsi din nou un scop.
Voi ce faceţi cu ale voastre??
Comentarii