Gata! M-am săturat! Am ajuns la limita suportabilităţii!
Mie îmi declar război. Pentru că dacă nu schimb ceva in haosul ăsta interior, cum aş putea să schimb lumea?
Am realizat astăzi că, deşi sunt un "control freak" singurul lucru pe care nu-l pot controla sunt eu.
De fapt, am învatat, din nou, de la Luca.
A făcut ieri o năzbâtie si l-a supărat pe taică'su. Deşi i s-a spus de vreo 20 de ori să-si ceară iertare si nu va mai fi pedepsit, a rămas mut la rugăminţile mamei. Ajunsă la capătul răbdarii l-a intrebat de ce nu vrea să spună "iartă-mă!"
Raspunsul copilului a fost:
-"Dacă capul spune "Nu, nu, nu"!!! Ce vrei să fac?"
Şi, din nou, ambii părinti au facut analogia cu Tya.
Oricum, oricât de flatată aş fi de faptul ca ei îşi asimilează odrasla de 3 ani cu mine, mi-am dat seama că am o problemă.
E greu să rezisti în ritmul ăsta.
Ar trebui să fiu capabilă sa spun "iartă-mă", să plâng, să accept o mână intinsă, să incetez să-mi fac rău in mod deliberat, să nu mai traiesc într-un munte de contradicţii.
Sunt o persoana independenta dar sunt dependentă de nicotină.
Ştiu să am grijă de masină dar nu ştiu să am grijă de mine.
Stiu să fac oamenii să se simtă bine, dar nu stiu să primesc un compliment.
Ajut oameni care nu vor să fie ajutaţi şi neglijez oameni care au nevoie de mine.
Am făcut practică în spitale 3 ani şi aproape leşin de câte ori intru într-un salon sau văd un om drag suferind.
And so on...
Mă uitam astăzi la vremea de afară care a fost mai ciclotimică decât mine ( soare-ninsoare abundentă- soare- mohorât) şi la efectul ei asupra oamenilor. Erau confuzi. Nu întelegeau nimic din "primăvara-iarna" de afară.
Era interesant, dar nimeni nu rezistă in ritmul ăsta.
Nici măcar eu nu mai rezist în ritmul meu.
Aşa că am încetinit puţin si mi-am făcut o "strategie de război".
1. Mă las de "lăsatul de fumat". Nu funcţionează! Are ca finalitate "re-apucatul de fumat". Voi înceta să mai fumez, pur şi simplu. Pentru că-mi place să fiu "în control".
2. Apartamentul- voi înceta să-mi mai consum energia urându-l cu pasiune si imaginându-mi în fiecare seară cum tai mobila cu pendularul şi imi construiesc un pat într-o nişă în perete. Pentru că , economic vorbind, ar fi o prostie. Voi schimba "feng shuiul" prin ceva constructiv, nu distructiv.
Vreau să încetez raliul ăsta nebunesc. Îmi place viteza, sunt echipată corespunzator, am o groază de "dotări de siguranţă", dar m-am săturat de "crash-uri".
Le supravieţuiesc mereu, dar nu e deloc amuzant.
Viaţa ar trebui să fie un "pleasure cruise", nu un raliu nebunesc!
Mie îmi declar război. Pentru că dacă nu schimb ceva in haosul ăsta interior, cum aş putea să schimb lumea?
Am realizat astăzi că, deşi sunt un "control freak" singurul lucru pe care nu-l pot controla sunt eu.
De fapt, am învatat, din nou, de la Luca.
A făcut ieri o năzbâtie si l-a supărat pe taică'su. Deşi i s-a spus de vreo 20 de ori să-si ceară iertare si nu va mai fi pedepsit, a rămas mut la rugăminţile mamei. Ajunsă la capătul răbdarii l-a intrebat de ce nu vrea să spună "iartă-mă!"
Raspunsul copilului a fost:
-"Dacă capul spune "Nu, nu, nu"!!! Ce vrei să fac?"
Şi, din nou, ambii părinti au facut analogia cu Tya.
Oricum, oricât de flatată aş fi de faptul ca ei îşi asimilează odrasla de 3 ani cu mine, mi-am dat seama că am o problemă.
E greu să rezisti în ritmul ăsta.
Ar trebui să fiu capabilă sa spun "iartă-mă", să plâng, să accept o mână intinsă, să incetez să-mi fac rău in mod deliberat, să nu mai traiesc într-un munte de contradicţii.
Sunt o persoana independenta dar sunt dependentă de nicotină.
Ştiu să am grijă de masină dar nu ştiu să am grijă de mine.
Stiu să fac oamenii să se simtă bine, dar nu stiu să primesc un compliment.
Ajut oameni care nu vor să fie ajutaţi şi neglijez oameni care au nevoie de mine.
Am făcut practică în spitale 3 ani şi aproape leşin de câte ori intru într-un salon sau văd un om drag suferind.
And so on...
Mă uitam astăzi la vremea de afară care a fost mai ciclotimică decât mine ( soare-ninsoare abundentă- soare- mohorât) şi la efectul ei asupra oamenilor. Erau confuzi. Nu întelegeau nimic din "primăvara-iarna" de afară.
Era interesant, dar nimeni nu rezistă in ritmul ăsta.
Nici măcar eu nu mai rezist în ritmul meu.
Aşa că am încetinit puţin si mi-am făcut o "strategie de război".
1. Mă las de "lăsatul de fumat". Nu funcţionează! Are ca finalitate "re-apucatul de fumat". Voi înceta să mai fumez, pur şi simplu. Pentru că-mi place să fiu "în control".
2. Apartamentul- voi înceta să-mi mai consum energia urându-l cu pasiune si imaginându-mi în fiecare seară cum tai mobila cu pendularul şi imi construiesc un pat într-o nişă în perete. Pentru că , economic vorbind, ar fi o prostie. Voi schimba "feng shuiul" prin ceva constructiv, nu distructiv.
Vreau să încetez raliul ăsta nebunesc. Îmi place viteza, sunt echipată corespunzator, am o groază de "dotări de siguranţă", dar m-am săturat de "crash-uri".
Le supravieţuiesc mereu, dar nu e deloc amuzant.
Viaţa ar trebui să fie un "pleasure cruise", nu un raliu nebunesc!
Comentarii