Pleeeeeeeeec! Plec acasă. De fapt plec de acasă, "acasă" . E confuz, ştiu..:). Nu mă mai simt acasă acolo, dar imi e dor de oamenii dragi care mă văd rar şi se bucură atât de tare cand ne întâlnim. Pentru mama e sarbatoare natională, evident. Sunt fericită că plec. Aveam nevoie să schimb aerul. Ma sufoca ritmul vieţii în Cluj. Acolo viata curge mai lent, totul e mai cald si aproape de mine. Şi toţi mă răsfaţă aberant. God, I miss that! Si cu toate astea, imi este dor deja. De Cluj si de omuleţii dragi de aici. Aşa s-au mobilizat astăzi toti, m-au umplut de gadgeturi( Ralu laptop, Bogdan detector de radar...). Nu puteam rezista o saptămână fără tehnologie că intram, Doamne fereşte, în sevraj;)). Ioana s-a revoltat că lipsesc prea mult şi a incercat să renegocieze durata vacanţei. Mama m-a sunat incercând o renegociere invers decat Ioana. Well..E sfâşietor, dar îţi dă o stare de bine sentimentul că le lipseşti oamenilor. Zi agitată, oricum. Multe lucruri de checkuit, bagaje de ...
Mad World